Astfel, 74% dintre cei care au raspuns la sondaj cred ca impozitul unic de 16% este incorect, 73% cred ca cei bogati au obligatia de a plati impozite mai mari, 66% cred ca cei bogati au obligatia de a ii ajuta pe cei saraci, tot 66% cred ca statul ar trebui sa dea mai multi bani pentru ajutorarea saracilor, iar 61% cred ca statul ar trebui sa limiteze veniturile celor bogati. In plus, 85% sunt de acord cu initiativa UNPR de a impozita suplimentar averile mai mari de 500.000 de euro.

Cateva comentarii

1. Oamenii nu sunt egali! Daca acceptam ideea ca unii sunt mai inteligenti decat altii, mai bine pregatiti decat altii, mai productivi decat altii, mai putin lenesi decat altii, sau pur si simplu obtin rezultate mai bune decat altii, de ce nu putem accepta si ideea ca este absolut normal ca unii sa castige (mult) mai mult decat altii? Un excelent articol pe aceasta tema puteti citi aici.

2. Cei mai multi dintre romani au o problema – castiga prea putini bani pentru a putea trai decent. In acelasi timp insa, aceasta problema nu a fost generata de faptul ca cei cu salarii mari platesc un impozit prea mic (adica tot 16%), ci provine din propria lor neputinta de a castiga mai mult.

Cu alte cuvinte, daca veniturile celor care castiga peste medie ar fi impozitate suplimentar, cum ar rezolva asta situatia celor care castiga sub medie, si aici ma refer in primul rand la situatia celor cu salarii mai mici de 1.000 de lei? Nu ar rezolva-o in niciun fel, ci doar i-ar face pe acestia sa fie cu sufletul impacat ca cei bogati platesc mai mult.

3. De ce nu ne punem problema altfel – in loc sa ii penalizam pe cei care castiga mai mult, de ce sa nu ii stimulam pe cei saraci sa castige mai mult? Adica sa reducem diferentele nu prin limitarea veniturilor obtinute la varf, ci prin ridicarea veniturilor celor care castiga foarte putin?

Iar cresterea sustenabila si pe termen lung a veniturilor celor saraci nu se face prin oferirea unor ajutoare sociale mai mari, si nici prin cresterea salariului minim pe economie, ci prin crearea unui mediu concurential care sa ofere sanse egale de avansare pe scara sociala.

4. Intotdeauna vor exista oameni saraci si oameni bogati, fie si numai daca ne gandim la faptul ca unii sunt mai motivati decat altii sa realizeze ceva in viata. Iar aceasta motivatie suplimentara (pe care unii o au, iar altii nu!) ii determina sa invete mai mult, sa munceasca mai mult si mai bine, sa fie mai responsabili etc.

Prin urmare, atunci cand discutam despre discrepantele dintre bogati si saraci, intrebarea la care ar trebui sa raspundem nu este “ii impozitam suplimentar pe cei care castiga mai mult?” ci “exista sau nu egalitate de sanse in societatea respectiva?”.

Iar in Romania, egalitatea de sanse reprezinta doar un vis frumos (un copil nascut intr-un sat dintr-o zona saraca si care parcurge zilnic 10 km pana la scoala are sau nu aceleasi sanse de succes in viata cu un copil din mediul urban? Sau ce sanse de succes in viata are un copil rrom? Sau cat de mare este accesul pe piata muncii a persoanelor cu handicap? Iar lista ar putea continua…).

Astfel, potrivit datelor Ministerului Muncii, anul trecut, numarul intrarilor in pensie a fost de 202.300, in scadere cu o treime fata de anii anteriori, acesta fiind cel mai redus numar din ultimii 11 ani, detalii in graficul alaturat, click pe imagine pentru marire.

Mai mult, numarul celor pensionati pe motiv de invaliditate a scazut la jumatate fata de 2010, si cu aproape doua treimi comparativ cu 2008 si 2009. Pentru a intelege exact nivelul fraudei in acest sector – un control recent al autoritatilor in judetul Sibiu a scos la suprafata faptul ca 92,76% dintre pensionarii cu certificate de handicap nu prezentau de fapt niciun handicap, mai multe informatii aici.

In 2010, potrivit INS, numarul beneficiarilor de drepturi banesti pentru protectia speciala a persoanelor cu handicap neinstitutionalizate a fost de 1,4 milioane (7,4% din populatia reala a Romaniei), statul roman cheltuind 2,2 miliarde lei sau aproape 0,5% din PIB pentru plata acestor drepturi. Daca nivelul fraudei este 20-30%, sumele intrate ilegal in buzunarele falsilor handicapati depasesc anual 100 milioane euro.

Per total, numarul pensionarilor la sfarsitul lunii decembrie 2011 a fost de 5.383.000, in scadere cu 96.800 fata de perioada corespunzatoare a anului 2010, si cu 19,1 mii persoane fata de sfarsitul lunii septembrie 2011.

Din totalul numarului de pensionari, 17% erau intrati in pensie pe motiv de invalididate, iar 68,5% erau intrati in pensie pentru limita de varsta, insa numarul celor care au si stagiu complet nu depaseste 1,9 milioane persoane, respectiv 35% din total.

De remarcat faptul ca cei intrati in pensie anul trecut au realizat un punctaj mediu de 0,934 puncte, acesta fiind cel mai redus punctaj mediu din 2003 incoace.

In acest sens, executia bugetara pe luna ianuarie arata ca lucrurile nu evolueaza in directia corecta – astfel, deficitul bugetului de pensii a crescut cu 19% si a ajuns la 1,18 miliarde lei, comparativ cu 0,99 miliarde lei in ianuarie 2011, si 0,8 miliarde lei in ianaurie 2010, detalii in graficul alaturat, click pe imagine pentru marire.

In ianuarie 2012, incasarile au crescut cu 6,6% fata de aceeasi luna din 2011 si au ajuns la 2,9 miliarde lei, in timp ce cheltuielile au avansat cu 9,8% si au ajuns la 4,09 miliarde lei, una dintre explicatiile cresterii cheltuielilor fiind includerea in sistem a pensionarilor din armata. Este adevarat ca militarii au inceput sa plateasca asigurari, insa cel mai probabil, platile nu acopera cheltuielile.

Potrivit proiectului de buget pe 2012, deficitul sistemului de pensii ar urma sa scada in 2012 la aproximativ 10 miliarde lei, de la 13,2 miliarde lei in 2011, dar aceste cifre nu includ efectul prognozatei majorari a pensiilor in luna mai.

Cu alte cuvinte, guvernul spera sa reduca cu 25% deficitul bugetului de pensii in acest an, in conditiile in care, in ianuarie, deficitul a crescut cu 19%, iar cheltuielile se vor majora cu circa 1,5 miliarde lei daca pensiile vor creste cu 5% din luna mai.

Este inca prea devreme sa facem proiectii pe intreg anul avand la baza doar executia bugetara din ianuarie, insa devine din ce in ce mai evident ca decizia de majorare a pensiilor (si salariilor bugetarilor) se va lua in primul rand pe considerente politice, nu economice.

Dupa cum se poate observa si pe graficul alaturat, numarul casatoriilor si al nou-nascutilor a ajuns la minimul ultimilor 64 de ani, insa trebuie spus ca nu am gasit date mai vechi de 1948.

Mai mult, daca luam in calcul evolutia sporului natural, anul trecut, numarul nou-nascutilor a fost cu 55.290 mai mic decat numarul persoanelor decedate, aceasta fiind cea mai mare diferenta din ultimii 10 ani. Ultima oara cand Romania a inregistrat un spor natural pozitiv a fost in 1991, iar din 1992 si pana in 2011, doar din cauza sporului natural negativ, populatia a scazut cu 733.000 persoane.

Nu avem inca datele rezultate in urma recensamantului, insa daca lucram cu datele vechi se observa ca, desi populatia totala a scazut cu 8% intre 1990 si 2011, numarul persoanelor pe segmentul 20-59 ani a crescut cu 3% si a ajuns la 12,6 milioane, aceasta crestere datorandu-se numarului mare de nasteri inregistrat in anii `80.

Mai departe, cum in ultimii 18 ani (1994-2011) s-au nascut doar 4 milioane de copii, fata de 6,4 milioane in perioada anterioara (1976-1993), in anii urmatori, numarul iesirilor la pensie va fi tot mai mare, iar numarul persoanelor intrate in campul muncii va fi tot mai mic.

Marea problema va aparea insa in perioada 2030-2035, cand vor iesi la pensie cele 2 milioane de persoane nascute intre 1967 si 1970. Pentru comparatie, numarul persoanelor care vor intra in campul muncii intre 2030-2035 cu greu va depasi un milion.

Astfel, intre 2000 si 2010, numarul celor care s-au pensionat pe motiv de invaliditate a fost de 876.000, respectiv 31% din totalul intrarilor in pensie inregistrate in perioada respectiva, insa au existat ani in care procentul a trecut de 40%, detalii in graficul alaturat, click pe imagine pentru marire.

Pentru comparatie, tot intre 2000 si 2010, numarul celor pensionati pentru limita de varsta a fost de doar 1,2 milioane, adica 43% din totalul de 2,8 milioane de intrari in pensie, insa doar o parte aveau si stagiul complet de cotizare.

Datele publicate recent de Ministerul Muncii arata ca, in primele trei trimestre din 2011, numarul intrarilor in pensie pe motiv de invaliditate a fost de 21.880, in scadere cu 57% fata aceeasi perioada a anului 2010, si cu 67% fata de aceeasi perioada din 2009, aceasta evolutie aratand ca nivelul fraudei a fost extrem de mare, altfel nu se poate explica scaderea de la un an la altul cu peste 50% a numarului de pensionari invalizi.

Comparativ cu primele trei trimestre din anul 2001, atunci cand s-a inregistrat un record in acest sens, scaderea este de aproximativ 85%.

Acum, cand sistemul este ceva mai bine controlat, adevarul a inceput sa iasa la suprafata, insa raul a fost deja facut, iar verificarea tuturor celor peste 800.000 de pensionari invalizi este aproape imposibil de realizat.

Per total, in primele 9 luni din anul trecut, numarul intrarilor in pensie a fost de 140.000, in scadere de la 237.000 in aceeasi perioada din 2010, si de la 254.000 in perioada corespunzatoare din 2009.

La sfarsitul lunii decembrie, numarul de pensionari existenti in sistemul de asigurari sociale a fost de 4,73 milioane, dintre care doar 3,24 milioane (68%) erau pensionari intrati in pensie pentru limita de varsta, iar dintre acestia, doar aproximativ 1,9 milioane au si stagiul complet de cotizare. Numarul celor pensionati pe motiv de invaliditate a fost de 805.000, iar restul de 685.000 incasau pensii de urmas sau pensie anticipata partiala.

Citeste si:

1. De ce sistemul de pensii se afla in dificultate

2. Cat de bine o vor duce pensionarii in urmatorii 10-15 ani

3. In 1989, pensia medie reprezenta 46% din salariul mediu net. Acum reprezinta 56%!

4. Avem 5,4 milioane de pensionari. In ce ani au iesit ei la pensie?

In Romania, in momentul de maxima criza, respectiv in mai 2010, cand guvernul a decis reducerea cu 25% a salariilor si cu 15% a pensiilor, sindicatele si opozitia au reusit cu greu sa scoata in strada cateva zeci de mii de oameni, in conditiile in care circa 1,2 milioane de bugetari si 5,5 milioane de pensionari erau direct afectati.

Mai mult, in ciuda faptului ca 70-80% din populatie este nemultumita de situatia economica, demonstratiile din ultima saptamana au reusit sa adune zilnic cel mult 12-13.000 de persoane in cateva zeci de orase, semn ca romanii nu se inghesuie sa iasa in strada pentru a protesta impotriva modului in care guvernul a condus si conduce tara.

Iata cateva date economice care pot explica cel putin partial de ce numarul manifestantilor nu este mai mare.

1. Veniturile populatiei sunt acum cu 16% mai mari decat in 2008

Potrivit anchetei bugetelor de familie, in primele 9 luni din 2008, cand in Romania nu se discuta inca serios despre criza, veniturile banesti realizate de populatie au insumat 114 miliarde lei, suma la care se adaugau venituri in natura in valoare de 23 miliarde lei, detalii in graficul alaturat, click pe imagine pentru marire.

In primele 9 luni din 2011, populatia a realizat venituri banesti in valoare de 131,2 miliarde lei, in crestere cu 15% fata de aceeasi perioada din 2008, veniturile in natura majorandu-se cu 22% si ajungand la 28 miliarde lei.

Practic, in 2011, veniturile totale ale unei gospodarii erau cu 16% mai mari decat in 2008, procentul de crestere fiind relativ egal inflatia, care intre septembrie 2008 si septembrie 2011 a fost de 17%. Cu alte cuvinte, la nivel national, puterea de cumparare a populatiei nu a scazut in ultimii 3 ani, ci s-a conservat.

Iata trei dintre motivele acestei evolutii: (i)  in octombrie 2008, pensiile au crescut cu 20%, iar in 2009 cu inca 5%; (ii) guvernul a majorat ajutoarele sociale; (iii) in ultimii trei ani, salariul mediu net pe economie a crescut cu 11%, desi salariile din sectorul bugetar au scazut in 2010.

2. Cate locuri de munca s-au pierdut in mod real?

Aici trebuie sa discutam despre doi indicatori – evolutia numarului de salariati, si evolutia numarului de someri.

Potrivit INS, intre ianuarie 2009, si ianuarie 2011 (perioada de maxim a crizei pe piata muncii), numarul salariatilor declarati de angajatori (companii cu 4+ salariati) a scazut cu 651.000, respectiv de la 4,76 milioane, la 4,11 milioane. In acelasi timp insa, numarul persoanelor care declara ca presteaza o activitate de pe urma careia obtin un venit salarial nu a scazut decat cu 100.000 intre T1.09 si T1.11.

Practic, numarul celor care lucreaza fara forme legale, a celor care lucreaza in Aparare si a celor din companiile cu 1-3 salariati (neinclusi in cei 4,1 milioane de care aminteam mai sus) a crescut cu 551.000 intre T1.09 si T1.11, ceea ce inseamna ca o mare parte dintre cei care inainte de criza munceau cu forme legale, acum muncesc fara forme legale.

Aceeasi evolutie contradictorie se poate observa si daca analizam evolutia numarului de someri BIM. In ianuarie 2009, numarul celor declarau ca nu au un loc de munca era de 645.000, iar in ianuarie 2011 s-a ajuns la 770.000, respectiv cu 125.000 mai multi. Or, in aceeasi perioada, numarul salariatilor declarati de angajatori a scazut cu 651.000…

3. Platile informale din sistemul bugetar

Cei mai afectati de masurile de austeritate au fost bugetarii, numai ca tot in sectorul bugetar, platile informale sunt uriase: cateva sute de milioane de euro intra anual in buzunarele angajatilor din Sanatate, profesorii incaseaza anual cateva sute de milioane de euro din meditatii, iar in Administratie se invart probabil alte cateva sute de milioane de euro, astfel ca reducerea salariilor cu 25% (urmata de o crestere de 15% dupa 6 luni) a fost cat de cat suportabila.

Bineinteles, exista si bugetari care traiesc doar din salariu, insa rezistenta la masurile de austeritate nu a fost atat de mare cel mai probabil pentru ca nu a existat masa critica necesara declansarii unor ample manifestari de protest. In plus, este posibil ca multi sa considere ca un loc de munca mai prost platit este mai bun decat niciun loc de munca.

La final

Anii 2009, 2010 si 2011 au fost evident ani de criza – s-au pierdut locuri munca, multe firme au falimentat, iar guvernul a taiat salariile, insa cei mai multi dintre cei afectati de criza s-au descurcat cumva: si-au gasit de lucru la negru, au plecat la munca in strainatate, realizeaza venituri din diverse alte surse etc.

Practic, ponderea mare a economiei subterane si oportunitatile de castig pe care aceasta le genereaza explica macar in parte de ce actualul guvern nu s-a confruntat pana acum cu ample greve si manifestari de protest.

Totusi, faptul ca 70-80% din populatie este nemultumita de modul in care este condusa tara arata ca potential de “scandal” exista, dar masa critica necesara declansarii unor proteste de masa nu s-a constituit inca.

Raportul arata, printre altele: care este mecanismul de lucru al RMGC; de ce afacerea treneaza de atata timp si ca timpul trece in avantajul celor trei actori (cele doua companii „gemene” Gabriel si Minvest), dar in dezavantajul Rosiei Montane si a statului roman; de ce intr-un stat fara bani, „concesionarea” resurselor minerale unei societati mixte (compania statului + o companie privata straina) nu este recomandabila si de ce si cand ar trebui sa fie inlocuita cu “acordul pentru impartirea productiei”, incheiat intre stat (ANRM, guvern) si compania privata  straina.[...]

Intr-un acord de impartire a productiei (Production Sharing Agreement, PSA pe scurt, introdus in Indonezia in 1966 pentru petrol), contractorul “opereaza pe riscul si cheltuiala sa, si primeste o cota specificata din productie ca recompensa. Astfel, diferenta principala fata de concesiune este  proprietatea resursei minerale. Daca sub concesiune, tot petrolul brut produs apartine contractorului, sub PSA el este in proprietatea guvernului gazda, si cota din producţie alocata contractorului poate fi privita ca plata sau compensaţie pentru riscul asumat si pentru serviciile oferite“.

Studiul, care are 30 de pagini si insista in principal pe aspectele economice ale acestui proiect este disponibil aici.

Subiectul “Rosia Montana” a fost intens dezbatut in ultima perioada, iar din punctul meu de vedere, intrebarea nu este daca realizam proiectul, ci in ce conditii il realizam si cum ne asiguram ca la Rosia Montana nu va avea loc un dezastru ecologic. Sa nu uitam totusi ca in joc sunt peste 15 miliarde de dolari….

Citeste si: Informatii si impresii de la intalnirea cu RMGC

In anul 2002, inainte de recensamant, Romania avea oficial 22,41 milioane locuitori. Dupa recensamant, numarul a fost ajustat la 21,68 milioane, scaderea de 0,73 milioane fiind distributa astfel: -0,81 milioane in mediul urban, si +0,08 milioane in mediul rural.

Mai departe, potrivit datelor Eurostat, intre 2002 si 2009, numarul romanilor emigrati in tari membre UE a fost de 2 milioane, varful fiind atins in 2007, cand din tara au plecat peste 500.000 de persoane, detalii in cel de-al doilea grafic. Este posibil insa ca o parte dintre cei plecati inainte de 2007 sa fi profitat de aderarea Romaniei la UE pentru a se inregistra in tarile in care au ajuns, ceea ce explica in parte cresterea din 2007.

Seria de date nu este completa, lipsind informatiile despre romanii ajunsi in Marea Britanie, Franta, Portugalia si Belgia, iar pentru Germania si Austria nu exista date decat pana in 2008.

Acum, daca presupunem ca numarul romanilor emigrati in 2010 si 2011 a fost egal cu cel din 2009, si ii mai adaugam pe cei plecati in tari din afara Uniunii Europene (SUA si Canada in principal) ajungem lejer la 2,5 milioane de persoane plecate din Romania in ultimii 10 ani, ceea ce inseamna ca aici au ramas cel mult 19 milioane.

Analiza migratiei internationale este foarte greu de realizat pentru multi dintre cei care pleaca nu se inregistreaza imediat in tara in care au ajuns, iar pe perioade mai lungi, exista persoane care se intorc si pleaca din nou, astfel incat cele 2,5 milioane de persoane mentionate mai sus reprezinta doar un numar aproximativ, insa nu cred ca realitatea este cu mult diferita.

Spania si Italia – principalele destinatii

Intre 2002 si 2009, in Spania au ajuns 783.000 de romani, iar in Italia 797.000, aceste tari atragand 80% din totalul romanilor plecati in alte tari membre UE in perioada respectiva.

Urmeaza apoi Germania cu 210.000 (2002-2008), Ungaria cu 72.600 (2002-2009) si Austria cu 39.000 (2002-2008). Pentru SUA, cele mai recente date sunt din 2004, an in care aproape 5.000 de romani au trecut Oceanul. In ce priveste Grecia, avem date doar pentru 2006 si 2007, in acesti doi ani numarul imigrantilor romani fiind de 11.000.

Date Eurostat vs date INS

Nu trebuie sa confundam numarul celor plecati la munca in alte tari, cu numarul celor plecati definitiv, pentru ca cei mai multi dintre romanii de dincolo se vor intoarce mai devreme sau mai tarziu.

Potrivit INS, in 2009, numarul romanilor care si-au stabilit domiciliul in strainatate a fost de 10.211 (84.824 intre 2002 si 2009), in timp ce numarul strainilor care si-au stabilit domiciliul in Romania a fost de 8.606 (52.465 intre 2002 si 2009).

Problema este ca romanii plecati din tara pentru o perioada mai mare de un an fac parte din populatia inactiva, fapt care distorsioneaza anumiti indicatori economici aferenti pietei fortei de munca.

Cateva dintre implicatiile reducerii numarului de locuitori

- daca populatia ajunge la 19 milioane, PIB per capita creste de la 5.700 euro, la 6.400 euro;

- daca populatia activa scade de la 9,9 milioane, la 8 milioane, rata somajului BIM ar trebui teoretic sa creasca de la 7,2%, la 8,9%. Cum persoanele plecate din Romania pe o perioada de timp mai mare de un an fac parte din populatia inactiva, chiar si in conditiile in care populatia in varsta de munca se va reduce cu 2 milioane, este posibil ca populatia inactiva sa se reduca mai mult decat cea activa.

- daca populatia inactiva se va reduce mai mult decat cea activa, atunci rata de ocupare va creste. Acum, rata de ocupare a populatiei in varsta de 20-64 ani este de 63,1%, la o distanta de 6,9 puncte procentuale fata de tinta nationala de 70% stabilita in contextul Strategiei Europa 2020.

- per total, daca populatia scade, anumiti indicatori economici pot inregistra imbunatatiri, fara ca acest lucru sa insemne ca suntem mai bogati, sau ca o ducem mai bine. Pur si simplu cifrele vor fi mai apropiate de realitate.

In acelasi timp, rata criminalitatii – persoane condamnate definitiv la 100.000 de locuitori – a fost de 195, in crestere cu 36 unitati fata de 2009.

Pe judete, rata infractionalitatii variaza intre un minim de 985 in Galati, si un maxim de 2.384 in Hunedoara, 18 judete situandu-se peste medie, iar 23 sub medie. Situatia din fiecare judet se poate observa in imaginea alaturata, click pe grafic pentru marire.

Intre 1990 si 2010, cea mai mare crestere a ratei infractionalitatii a fost inregistrata in Harghita, aici numarul infractiunilor la 100.000 de locuitori majorandu-se de aproape 9 ori, de la 184 la 1.580. In Alba, rata infractionalitatii s-a majorat de peste 6 ori, iar in alte sase judete, de peste 5 ori. Totusi, raportat la alte tari europene stam chiar bine, rata infractionalitatii fiind de 10 ori mai mica decat cea din Suedia spre exemplu, detalii aici.

Alte date privitoare la justitie:

-  numarul de cauze penale si civile ce revin spre solutionare unui judecator a crescut de la 488 in 2009, la 555 in 2010. In 1990, numarul era de 390;

- anul trecut, numarul persoanelor condamnate definitiv a fost de aproape 42.000 (2.100 au fost femei), cu 7.700 mai multe decat in 2009;

- numarul persoanelor condamnate definitiv aflate in penitenciare a ajuns la 23.614 (au fost 26.010 in 1990), dintre care 145 sunt condamnati la detentie pe viata (5 in 1991);

- din numarul total de infractiuni, 60% au fost savarsite in mediul urban, iar 40% in cel rural.

Din numarul total al studentilor, jumatate invatau in cele mai mari 10 universitati, iar doua treimi invatau in cele mai mari 20 de universitati.

Cine se claseaza in top 5

De departe, cea mai mare universitate din Romania este Spiru Haret cu peste 187.000 de studenti, in scadere fata de cei 275.000 studenti inmatriculati in anul anterior. Din total, 165.000 erau cuprinsi in programe de licenta, iar peste 22.000 in programe de masterat. Spiru Haret nu organizeaza programe de doctorat.

Pe locul doi se situeaza cea mai mare universitate publica – Babes-Bolyai din Cluj cu 51.160 studenti, dintre care 39.000 erau cuprinsi in programe de licenta, aproape 10.000 in programe de masterat, iar 2.245 in programe de doctorat.

Pe locul trei se situeaza Alexandru Ioan Cuza din Iasi cu 40.425 studenti, iar pe locurile cinci si sase Universitatea din Bucuresti si Academia de Studii Economice cu peste 37.000, respectiv 34.000 de studenti.

Topul complet se poate observa in graficul alaturat, click pe imagine pentru marire. Cu galben sunt universitatile private.

Cateva remarci

1. In top 20 intra patru universitati private, numarul studentilor care invata aici fiind de 245.000, dintre care 212.000 in programe de licenta, 33.000 in programe de masterat, si 87 in programe de doctorat. Dintre cele peste 25 de universitati private care functioneaza in Romania, doar trei au programe doctorale.

2. Mai mare nu inseamna automat mai bun. Astfel, doar 7 dintre cele mai mari 20 de universitati au fost clasate in categoria “Universitati de cercetare avansata si educatie”, alte opt institutii fiind incluse in categoria a doua – “Universitati de educatie si cercetare stiintifica”. Toate cele patru universitati particulare plus una publica (Universitatea din Pitesti) au fost clasate in categoria a treia, respectiv “Universitati centrate pe educatie”.

3. Desi numarul studentilor a scazut fata de anul anterior, scaderea se reflecta in principal in sectorul privat. Spre exemplu, comparativ cu anul universitar 2008/2009, numarul studentilor a crescut cu ~1.500 in cazul UBB si cu 2.500 in cazul Univ. A.I. Cuza din Iasi, ramanand constant in cazul ASE si UB. Pe de alta parte, Spiru Haret a pierdut 88.000 de studenti (o treime din total), Universitatea Romano-Americana a pierdut aproape 3.000, adica tot o treime din total, iar Bioterra 2.300, respectiv 14% din total.

Citeste si: Cum faci bani in sectorul educational: exemplul Spiru Haret