2. USL se pregateste de adevarata guvernare care va incepe dupa alegerile din noiembrie, dar pana atunci va avea de trecut cel putin trei teste extrem de importante:

- cum va fi gestionat Ministerul Justitiei, mai ales daca avem in vedere faptul ca in perioada imediat urmatoare sunt asteptate cateva decizii majore? Spre exemplu: va face sau nu inchisoare Adrian Nastase?In plus, in iulie va veni un nou raport pe MCV, raport de concluziile caruia va depinde inclusiv aderarea Romaniei la Schengen.

- va avea sau nu loc mult clamata depolitizare a administratiei publice? In saptamanile/lunile urmatoare, foarte multi dintre oamenii numiti pe criterii politice de catre fosta putere vor pleca din sistem, insa ramane de vazut daca acestia vor fi inlocuiti cu profesionisti, sau cu oameni carora partidul le este dator.

- cum va fi organizat examenul de bacalaureat? Daca in vara vor fi luate “masuri” pentru cresterea artificiala a ratei de promovare, scandalul va fi probabil unul pe masura.

3. Sarbatoarea prilejuita de lansarea “celui mai cinstit guvern pe care l-a avut Romania” a fost practic stricata de doua scandaluri uriase (Victor Alistar, Corina Dumitrescu), de problemele pe care Mircea Diaconu le are cu justitia, si de controversele iscate in jurul numirii lui Daniel Constantin la Ministerul Agriculturii. In acest context, guvernul Ponta isi va incepe mandatul intr-un mod pe care multi nu si l-au dorit.

4. Politica este o ….  meserie interesanta, iar declaratiile facute in opozitie se schimba imediat ce ai ajuns la guvernare. Spre exemplu: combati din toate pozitiile traseismul politic, dar cumperi parlamentari pentru a iti trece o motiune de cenzura; lupti impotriva FMI, pentru ca apoi sa recunosti ca avem nevoie de un acord cu aceasta institutie; refuzi sa stai la masa cu UNPR pe motiv ca este un partid ilegitim, pentru ca apoi sa inchei cu acesta un acord de sustinere parlamentara; declari ca nu vei fi nicodata prim-ministrul lui Basescu, pentru ca apoi sa strangi mana celui care iti da mandatul; declari ca salariile bugetarilor trebuie imediat reintregite, pentru ca apoi sa te multumesti cu o crestere de doar 8%, iar lista ar putea continua.

Sa nu ne miram daca la alegerile din 2012, rata de participare va inregistrat un nou minim istoric.

2. Nu trebuie sa asteptam minuni de la acest guvern - oricat de bine ar conduce tara, situatia economica nu se poate schimba semnificativ pana in noiembrie, dar deciziile care se vor lua in aceasta perioada pot influenta in bine evolutia economiei in anii urmatori. Sa nu uitam ca si Mugur Isarescu a fost prim-ministru doar un an, dar in anul respectiv a inceput trendul de crestere economica ce a tinut pana in 2008.

3. Studiile in strainatate sunt importante, dar mai conteaza si unde ai obtinut diploma. Se scoate in evidenta faptul ca unii dintre tinerii ministri au studii in strainatate, ceea ce este de salutat, insa fara a fi carcotasi nu putem sa nu observam ca nu au masterate/doctorate obtinute la universitati de top (Harvard, Stanford, MIT etc). Exceptie face Mihai Razvan Ungureanu care are un masterat la Oxford. Pentru comparatie se poate vedea aici ce studii aveau cei care alcatuiau guvernul din Chile in 2010.

4. Experienta profesionala in mediul privat este destul de subtire. Dupa cum spunea si Ovidiu, o parte dintre acesti tineri au in spate o experienta profesionala formata in principal in sectorul de stat, fara sa aiba prea multe tangente cu mediul privat. Cu alte cuvinte, sunt oameni formati in sistem, nu in afara lui, adica in companii private. Or, un manager adevarat se formeaza in mediul privat, acolo unde doar rezultatele conteaza.

5. Au existat si schimbari care nu trebuiau facute. Spre exemplu, pentru ca o anumita persoana sa accepte sa plece din guvern au fost nevoiti sa plece si unii dintre ministrii care chiar au avut rezultate, aici fiind vorba in primul rand despre Daniel Funeriu si Anca Boagiu.

Una peste alta, Romania are in acest moment cel mai tanar guvern de dupa Revolutie, si un prim-ministru a carui cultura este peste cea a multora dintre cei care il critica.

Eu cred ca merita sa le dam o sansa.

PS: Absolut decent discursul lui Victor Ponta in Parlament.

1.Petre Roman: a initiat cateva masuri de reformare a economiei, insa minerii condusi de Miron Cozma, condus la randul sau de Ion Iliescu au determinat plecarea acestuia de la Palatul Victoria.

2.Theodor Stolojan: celebru pentru “nationalizarea valutei”, in fapt o masura luata pentru a evita intrarea tarii in incetare de plati.

3.Nicolae Vacaroiu: primul care a condus guvernul timp de 4 ani. A reusit “performanta” de a realiza o crestere economica cu pretul dezechilibrarii totale a economiei.

4.Victor Ciorbea: a avut nesansa de a fi pus in situatia de a plati toate oalele sparte de guvernul anterior (devalorizarea leului, miliarde de euro credite neperformante, scadere economica).

5.Radu Vasile: celebru pentru expresia “in tara asta nu mai este nimic de furat”, domnul Vasile nu s-a remarcat prin nimic deosebit in cele 18 luni cat a fost prim-ministru.

6.Mugur Isarescu: tehnocrat si prim-ministru de sacrificiu, dl Isarescu a reusit sa puna cat de cat economia pe picioare, pregatind terenul viitorului guvern.

7.Adrian Nastase: beneficiind si de o conjunctura externa favorabila, a avut performante economice bune, insa niciodata in istoria recenta a Romaniei coruptia nu a atins un nivel atat de inalt. Este responsabil de aparitia conceptului de “baron local”.

8.Calin Popescu Tariceanu: a avut sansa de a beneficia de o conjunctura externa extrem de favorabila, investitiile straine au fost uriase, iar cresterea economica a fost semnificativa. Alianta DA a introdus cota unica de impozitare, cea mai importanta masura fiscala luata in ultimii 20 de ani. Pe de alta parte, populismul de care a dat dovada in 2007 si 2008 (cresteri de salarii si pensii pe baza unor proiectii optimiste in ce priveste evolutia economiei) a influentat in mod negativ performanta economica in 2009 si 2010.

9.Emil Boc: a avut nesansa de a guverna pe parcursul celei mai mari crize economice din ultimii 12-13 ani (criza din 1997 a fost mai mare decat cea din 2009, vezi graficul de mai sus). Cel putin in 2009, guvernul a actionat haotic, fiind permanent in urma crizei, iar masurile de austeritate anuntate in 2010 au venit si ca urmare a incapacitatii autoritatilor de a anticipa criza si efectele sale. A luat masuri corecte din punct de vedere economic (Codul Muncii, Legea Pensiilor, Legea Educatiei, concedierile din sectorul bugetar etc) dar a luat si decizii extrem de proaste (impozitul forfetar, cresterea TVA, reducerea cu 25% a tuturor salariilor din sectorul bugetar).

Este destul de greu de ales intre cei 9, cu atat mai mult cu cat contextul intern si extern in care acestia au guvernat tara este extrem de diferit, insa daca luam in calcul doar efectele deciziilor pe care acesti 9 oameni le-au luat, cel mai slab prim-ministru de dupa Revolutie nu poate fi altul decat Nicolae Vacaroiu.

In cei 4 ani cat a fost la putere a distrus economia prin aplicarea unor politici “sociale”, prin mentinerea in mod artificial a unor preturi scazute (in special cele la energie) cu costuri uriase, permitand companiilor de stat sa inregistreze pierderi semnificative fara sa ia masuri de eficientizare a acestora, in timp ce multe dintre privatizari au fost discutabile.

Din cauza performantei dezastruoase a guvernului condus de domnul Vacaroiu, guvernul condus de Victor Ciorbea a fost nevoit sa devalorizeze masiv leul, sa preia la datoria publica un volum urias de credite neperformante si sa liberalizeze preturile, acestea nemaiputand fi tinute sub control.

PS: Judecand strict din punct de vedere economic, cel mai performant prim-ministru a fost probabil Adrian Nastase.

Pe scurt, iata cum stau lucrurile:

1. Ce spune Constitutia actuala – Art.44, alineatul 8: “Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al dobandirii se prezuma”.
2. Ce propune Traian Basescu – Art.44, alineatul 8 va avea urmatoarea formulare: “Averea dobandita licit nu poate fi confiscata”.
3. Ce raspunde Curtea Constitutionala – “cu majoritate de voturi, CC constata ca eliminarea tezei a doua a art.44 alin.(8) din Constitutie, potrivit careia “Caracterul licit al dobandirii se prezuma” este neconstitutionala, deoarece are ca efect suprimarea unei garantii a dreptului de proprietate, incalcandu-se astfel limitele revizuirii prevazute de art.152 alin.(2) din Constitutie”.
4. Ce prevede art.152 alin.(2): “nici o revizuire nu poate fi facuta daca are ca rezultat suprimarea drepturilor si a libertatilor fundamentale ale cetatenilor sau a garantiilor acestora”.

Cu alte cuvinte, romanii au dreptul fundamental de a nu isi justifica averea daca statul nu demonstreaza ca au obtinut-o ilicit. Mai mult, din care se pare, acest drept nu poate fi retras.

Acum, avand in vedere faptul ca nu sunt jurist, sa facem doar cateva exercitii de logica – avem o Constitutie in vigoare, pe care din diverse motive dorim sa o modificam. Autoritatea in domeniu vine si ne spune ca nu o putem modifica, pentru ca modificarile intra in contradictie cu unele prevederi ale Constitutiei in vigoare.

Bun. In cazul de fata, nu putem modifica articolul 44 din cauza articolului 152. Putem insa modifica articolul 152, astfel incat modificarea de la articolul 44 sa poata fi declarata constitutionala?

Daca nu se poate, inseamna ca in 2003 am aprobat ceva ce in veci nu va putea fi schimbat, iar acest lucru este absolut ilogic.

Daca se poate, atunci tot ceea ce trebuie sa faca Traian Basescu este sa vina cu o noua propunere, prin care sa modifice articolul 152, alin (2).

Alte pareri, de la cei care se pricep mai bine?

PS: mai exista si alte propuneri declarate neconstitutionale, insa cea mai importanta mi se pare acesta.

Slovenul si-a dat demisia la o zi dupa austriac. A fost probabil supus unor presiuni foarte mari pentru a face acest gest, insa faptul ca si-a dat demisia cu intarziere poate fi oarecum trecut cu vederea din moment ce si-a dat totusi demisia suficient de repede pentru a nu deveni ridicol.

Cele doua personaje de mai sus nu au acuzat pe nimeni de manipulare, nu au oferit justificari penibile, nu s-au “autosuspendat”, nu au spus ca refuza sa demisioneze pentru ca demisia reprezinta acceptarea faptului ca au gresit, iar ei sunt nevinovati. Pur si simplu au demisionat.

Romanul nu si-a dat demisia. Pentru a arata ca face totusi ceva, s-a autosuspedat din PSD si a devenit independent in PE. In acelasi timp a declarat ca totul nu este decat o facatura a dusmanilor sai, a acuzat The Sunday Times de manipulare, si s-a umplut de ridicol.

Mai mult, gestul sau de a se tine cu dintii de functie aduce Romaniei imense prejudicii de imagine, asta in conditiile in care personajul implicat in acest scandal pur si simplu nu are cum sa iasa basma curata din toata aceasta afacere.

Nu stiu daca A.S. este corupt sau nu – asta vor decide institutiile statului -, insa invocarea prezumtiei de nevinovatie intr-o situatie de acest gen nu mi se pare decat o incercare penibila de a castiga timp in speranta ca mai devreme sau mai tarziu apele se vor linisti, iar scandalul va fi dat uitarii.

Daca ne uitam la modul in care s-au desfasurat evenimentele observam ca cele trei personaje au avut un comportament tipic tarii din care provin. Austria este o tara cu o democratie consolidata, in care criteriile de integritate nu sunt foarte flexibile, Slovenia o urmeaza, iar Romania se afla mult in urma.

Ar trebui sa ne miram ca A.S. are un asemenea comportament, cand ultimii 20 de ani de politica romaneasca reprezinta o perioada extrem de bogata in exemple de politicieni fara onoare si fara caracter?

Face si omul ce a invatat de la altii sa faca….

Din punctul de vedere al manifestatiilor organizate astazi, operatiunea “motiunea de cenzura” a fost un mare fâs. Nici motiunea nu va trece, nici presiunea strazii nu a fost insuportabila, dovedind inca odata incapacitatea opozitiei de a profita de nemultumirea evidenta a populatiei.

Guvernul a taiat salariile a peste un milion de oameni, a concediat bugetari, a inghetat si recalculat pensiile, a condus tara asa cum a condus-o, iar sindicatele si opozitia abia daca pot scoate cateva zeci de mii de oameni in strada!

Sa ne amintim ca, in urma cu cateva luni, Grecia a fost paralizata de greve, iar milioane de persoane au iesit in strada pentru a protesta impotriva masurilor luate de guvernul elen. La fel au facut si milioane de spanioli. Sa nu uitam nici de milioanele de francezi care au iesit in strada pentru a se impotrivi cresterii cu doi ani a varstei de pensionare.

In comparatie cu tarile mentionate mai sus, presiunea exercitata asupra guvernului de catre opinia publica din Romania este egala cu zero barat. In plus, ceea ce s-a intamplat in astazi arata doua lucruri:

- influenta sindicatelor este pe duca, singurul loc de joaca pe care liderii sindicali il mai au fiind sectorul bugetar. Anii de zile in care presa a relatat despre averile acestor lideri (averi a caror provenienta este extrem de discutabila) incep sa produca efecte, miscarea sindicala fiind acum condusa de persoane compromise, in care sindicalistii nu mai au incredere.

- daca nici macar cea mai grava criza din ultimii 20 de ani nu ii scoate pe oameni in strada, inseamna ca nivelul de dezamagire a ajuns atat de jos, incat populatia nu mai are incredere in nimeni si nimic. Nici in putere, nici in opozitie, nici in sindicate. Iar asta este grav!

Atunci cand un guvern greseste, opinia publica trebuie sa ia atitudine. La noi, aceeasi sindicalisti sunt plimbati cu autocarele de la un miting la altul, iar cei care au protestat astazi in Bucuresti nu reprezinta opinia publica, ci doar o mica parte din ea.

Unde sunt bucurestenii? Unde sunt sutele de mii de bucuresteni nemultumiti de politicile guvernului? De ce nu au iesit in strada pentru a isi manifesta nemultumirea?

Nu ies pentru ca stiu ca nu are rost! Un sondaj publicat recent arata ca doar 10-15% dintre romani mai au incredere in Parlament, Guvern sau partidele politice – probabil doar membrii de partid mai cred in cei care ne conduc.

Iar in aceste conditii de ce sa protestezi? Doar pentru a cere inlocuirea lui X cu Y?

Din cauza vremii nefavorabile, Revolutia se amana.

PS: in Timisoara este soare.

Citste si: Tirania prostanacilor

- se reduc/nu se reduc transferurile la Pilonul II de pensii

- scad toate pensiile cu 15%/ scad numai pensiile mai mari de X lei

- se anuleaza/nu se anuleaza scutirea de impozit pentru IT-isti

- scade/nu scade indemnizatia pentru mame

- implementam/nu implementam masura X, reducem/nu reducem veniturile cu procentul Y

etc

Ori, comportandu-se in acest mod, guvernul da de inteles ca nu stie ce decizii sa ia si mai mult decat atat, da apa la moara sindicatelor, in sensul ca incurajeaza protestele: cu cat ţipi mai tare, cu atat ai mai multe sanse ca masurile de austeritate care te vizeaza direct sa nu mai fie aplicate.

Inteleg ca la Palatul Victoria se fac acum calcule si studii de impact, inteleg ca inca nu se stie sigur ce si cum se modifica, insa membrii guvernului nu ar trebui sa iasa cu declaratii pana cand nu se ia o decizie, altfel nu genereaza decat confuzie in randul populatiei si a presei.

Avem probabil nevoie de bugetar in plus – un specialist care sa ii invete pe guvernanti cand, cum si ce sa declare.

Citeste si: Ce nu pricep

Probabil, unii dintre cei care iau in discutie o astfel de varianta cred ca odata venit in fruntea guvernului, tehnocratul respectiv va reinventa roata, adica va reforma administratia publica fara sa concedieze pe nimeni si/sau fara sa reduca niciun salariu.

Din nefericire, inca nu s-a inventat un tip de reforma a carei implementare sa nu ii afecteze pe cei din sistem. In acest moment, marja de actiune a guvernului (oricare ar fi el) este foarte mica – nu exista 100 de alternative pentru a reduce cheltuielile publice.

De unde poate taia guvernul? Exista doua mari surse: achizitiile publice si cheltuielile de personal plus cele cu asistenta sociala.

Printr-un management adecvat poti reduce costul achizitiilor publice cu 10-15-20%, insa daca guvernul taie la jumatate sumele alocate acestui domeniu va urma un val de falimente in mediul privat, multe dintre firmele care lucreaza acum cu statul ramanand fara comenzi (nu discutam aici despre clientela politica). Iar aceste falimente vor aduce bugetul intr-o stare si mai proasta.

Prin urmare, trebuie sa reduci semnificativ cheltuielile de personal si cele cu asistenta sociala. Cum faci asta fara sa scazi salariile sau fara sa trimiti o parte din bugetari in somaj?

In plus, sa nu uitam ca un guvern nu poate functiona fara un Parlament care sa ii aprobe legile. Cine il va sprijini pe Isarescu daca acesta propune concedierea a 200.000 de bugetari sau scaderea salariilor?

Evident, aceste decizii trebuie luate si asumate la nivel politic – daca nu ai majoritate in Parlament, nu poti face nimic.

Probabil ca un guvern de tehnocrati ar da bine in exterior, insa orice masura propusa de un asemenea guvern va trebui negociata in interiorul majoritatii care sustine guvernul respectiv, iar asta poate duce la discutii interminabile.

Este clasa politica romaneasca pregatita sa acorde un cec in alb unui prim-ministru independent gen Isarescu sau Tanasescu? Ma indoiesc.

PS: CTP propune, dar l-a intrebat cineva pe Isarescu daca vrea?

2. Bugetari: INS a comunicat ca in octombrie 2009, aproximativ 950.000 de persoane lucrau cu norma intreaga in administratie, sanatate si invatamant, dintre care 48% castigau mai putin de 1.500 de lei brut, respectiv 1.081 lei net.

In octombrie 2007, numarul bugetarilor era de 909.000, dintre care 61% castigau mai putin de 1.081 de lei net.

3. Sectorul privat: in octombrie 2009, in sectorul privat munceau cu norma intreaga 2.78 mil persoane, dintre care 62.7% castigau mai putin de 1.081 lei net. In octombrie 2007, 90% dintre cei 3.19 mil angajati castigau mai putin de 1.081 lei net.

Astazi, cateva zeci de mii de angajati din sectorul public demonstreaza impotriva masurilor pe care autoritatile doresc sa le ia in scopul reducerii cheltuielilor publice. Dincolo de populismul inerent unei asemenea manifestari, se afla problemele.

Astfel, se discuta acum despre faptul ca nu poti taia pensiile si salariile bugetarilor, pentru ca oricum sunt mici. Este adevarat, insa in sectorul privat lucreaza 1.7 milioane de persoane cu salarii mai mici de 1.100 de lei net, dintre care 631.000 castiga mai putin de 750 de lei brut (566 lei net).

Cum pot ei sa traiasca cu aceste salarii? Lor cine le apara drepturile? De ce nu au protestat sindicatele atunci cand companiile private au concediat jumatate de milion de angajati si au miscorat salariilor multora dintre angajatii ramasi?

Mai mult, tocmai pentru ca firmele private si-au redus costurile, acum guvernul mai poate plati pensiile si salariile bugetarilor. Daca firmele private nu s-ar fi restructurat, Romania ar fi intrat de mult in colaps.

Pana la un punct, liderii sindicali au dreptate: nu poti reduce salariile si pensiile sub un anumit nivel, pentru ca unii dintre cei afectati nu vor mai avea bani nici de paine. In acelasi timp insa, nu te poti impotrivi concedierilor din sectorul public, pentru ca fara aceste concedieri, tot sistemul se va prabusi.

Avem de ales: concediem personal, sau taiem salariile. Nu exista o a treia solutie.

Citeste si: De ce unii au furat si noi trebuie sa platim pentru ei?

Timp de 10 minute am incercat sa ii explic cum sta treaba cu deficitul bugetar, am incercat sa ii demonstrez cu cifre ca daca nu vor scadea acum cheltuielile cu salariile si pensiile, este posibil ca peste cateva luni acestea sa nu mai poata fi platite deloc.

Dupa ce m-a ascultat, mi-a spus simplu ca nu il intereseaza demonstratia mea: “dupa ce ca politicienii si protejatii lor au furat tot ce se putea fura in ultimii 20 de ani, acum tot eu trebuie sa ma sacrific? Sa ia guvernul banii de la cei care au furat, nu de la noi, cei care castigam doar atat cat sa traim de pe o zi pe alta!”

Iar omul are dreptate! Cine le spune acum pensionarilor si bugetarilor ca trebuie sa stranga cureaua? Basescu, Boc, Berceanu, Udrea, Blaga, Videanu etc, adica cei care cu putin timp in urma le-au promis ca vor trai bine, persoane asupra carora planeaza ori suspiciuni de coruptie, ori de incompetenta, ori ambele. Daca ne uitam in opozitie, vedem ca lucrurile nu stau diferit – multi dintre cei care acum plang pe umerii pensionarilor sunt perceputi de populatie drept “imbuibati”, corupti, imbogatiti ai tranzitiei samd.

Adevarul este ca omul simplu se uita la cei care ne conduc si vede ca, de 20 de ani, politicienii si protejatii lor prospera, vede ca niciun politician sau om de afaceri cu greutate nu a ajuns dupa gratii sau cu averea confiscata desi multi dintre ei sunt putrezi de corupti, vede ca la fiecare 4 ani in campania electorala partidele promit ca daca vor ajunge la putere, cei saraci nu vor mai fi saraci.

Vede si ce intelege? Intelege ca de 20 de ani este luat drept fraier si mai mult decat atat, intelege ca atunci cand lucrurile merg prost, tot lui i se cere sa faca sacrificii.

Aici este si marea problema a celor care s-au aflat si se afla in fruntea tarii – nu sunt credibili! Nu exista nici macar un singur politician in care populatia sa aiba cu adevarat incredere, si despre care oamenii sa spuna “il cred pe omul asta pentru ca stie ce spune, iar de fiecare data cand a promis ceva, s-a tinut de cuvant”.

In  mod evident, moralitatea este un principiu total strain celor care fac parte clasa politica.

Ei fura, noi furam, voi furati….

In ultima perioada s-a discutat pana la refuz despre evaziunea fiscala si despre faptul ca la buget se pierd cel putin 10 miliarde de euro anual datorita acestui flagel, acesta fiind si unul dintre motivele pentru care guvernul nu mai are acum bani pentru salarii si pensii.

Ce ma frapeaza este usurinta cu care unii acuza autoritatile statului ca nu sunt in stare sa combata evaziunea fiscala, insa uita ca economia gri sau neagra exista in primul rand pentru ca noi o intretinem.

Sa dezvoltam putin subiectul: in Romania exista 6-7 milioane de fumatori, in timp tigarile de contrabanda reprezinta o treime din piata. Ce inseamna asta? Inseamna ca o treime dintre fumatori se aprovizioneaza constant cu tigari de pe piata neagra.

Adica peste 2 milioane de romani (10% din populatie!!) trag cu spor statul in piept prin faptul ca isi cumpara tigari netimbrate.

Mai departe – cati dintre angajatii din sectorul sanitar declara banii primiti de la bolnavi? Cati dintre profesori declara banii incasati pe meditatii? Cati bani incaseaza functionarii publici de la cei care au nevoie de o stampila in plus pe acte?

Sau, mai bine spus – de ce platim noi aceste sume, in loc sa cerem medicilor, profesorilor sau functionarilor publici sa isi faca treaba pentru care sunt platiti?

Cati dintre romani cer bon fiscal atunci cand cumpara ceva? S-au iscat o gramada de discutii cand guvernul a intentionat sa oblige taranii din piete sa aiba case de marcat – daca in fiecare luna un orasean lasa la piata 50 de lei, la sfarsitul anului se aduna peste 1.5 mld euro. Declara taranii (sau intermediarii care vand in piete) aceste venituri?

As putea continua la nesfarsit cu astfel de exemple, insa ideea este simpla: stam cam prost cu moralitatea. Dam spaga, luam spaga, ni se pare normal sa nu declaram toate veniturile, nu vedem nimic neobisnuit in a cumpara produse de contrabanda desi stim a sunt de contrabanda, acceptam sa fim angajati la negru sau sa primim o parte din salariu “in plic”, etc.

Concluzia ar fi ca in Romania, moralitatea este un principiu pe care fiecare il defineste conform interesului propriu. Unii aleg sa fie corecti. Unii isi justifica lipsa de corectitudine prin faptul ca “si altii fac la fel” sau “altii fura mai mult”. Altii habar nu au ce inseamna moralitatea si nici nu sunt interesati de subiect.

Poate ca pana la sfarsitul anului vom iesi din recesiune, poate ca in urmatorii 1-2 ani vom depasi si criza economica. Insa, criza morala cu care ne confruntam de 20 de ani nu va putea fi depasita nici in urmatorii 20 de ani.