“DAR sistemul democratic este CEL CARE a alcatuit lucrurile in ASA fel…”

1. “Oamenilor” LE PASA “…de ce se-ntampla la conducerea tarii”, dar din pacate au constatat ca nu prea au de ales – sau, mai bine zis, ca optiunile diferite pe care le au sunt una mai rea ca alta, de fapt mare lucru nu e diferit intre ele in ceea ce priveste ceea ce noi consideram a fi esenta: cam toti se gandesc in primul rand la ei si abia apoi (eventual, ca NICI ATUNCI nu-i sigur) la “cei mici si multi”, sau la “binele public”, si asta face ca in mintea MULTORA votarea sa NU fie perceputa DE FAPT ca o modalitate de indreptare a lucrurilor, ci doar de schimbare a “alora” intre ei.

Paranteza:
PARDON, consider de cuviinta sa fac o consideratie care sa-mi precizeze si expliciteze pozitia:
Nu este DELOC imposibil ca SI la nivelele superioare de decizie sa existe cateva (relativ putine) individualitati preocupate (in mod real, nu doar declarativ) de “inaltele principii” (mai putin probabil este ca aceasta sa se produca “IN LOCUL interesului propriu”, mai probabil este sa se produca “ALATURI DE interesul propriu”).
DAR sistemul democratic este a alcatuit lucrurile in ASA fel incat – in scopul evitarii sporirii nemasurate a puterii si autoritatii unei singure persoane sau/si a unui singur segment (redus) de “autoritati” – puterea individuala, personala, precum si puterea grupurilor reduse (la aceste nivele) este in mod intentionat controlata, limitata si ingradita de puterea altor indivizi si/sau structuri de la varful sistemului.
Acest principiu (si sistemul aferent) produs de democratie functioneaza in general relativ bine odata ce a fost pus in functiune IN MOD CORESPUNZATOR, dar problema apare din cauza faptului ca prin acelasi control si prin aceleasi limitari si ingradiri, in cazul unui sistem defectuos cum este cel de la noi este anihilata SI posibilitatea unui individ sau a unui grup restrans de individualitati de a putea lua masurile necesare pt indreptarea lucrurilor.
De fapt in ambele cazuri este vorba de o imensa inertie sociala a sistemului de conducere existent, inertie a carei influenta este in mod intentionat augmentata cu mijloace care sa se opuna schimbarii starii existente.
Am incheiat paranteza.

2. Consideri cumva adevarata asertiunea ca daca acei “altii” nu ar mai dovedi nepasare atunci “dumneata si ai dumitale” n-ati mai suferi?
In opinia mea ESTE adevarat ca “…ce fac acei indivizi acolo ne afecteaza pe toti zi de zi…”, dar NU mai este adevarat ca sistemul ne-ar oferi alternative credibile, astfel incat sa fim convinsi ca votand acele alternative lucrurile sa se schimbe pt noi, cei multi, in mod esential (si rapid, astfel incat sa mai apucam sa si constatam rezultatul eforturilor noastre).
3. Este adevarat ca acei oameni au murit acum 20 ani SI pt ca eu sa am libertatea si posibilitatea de a vota. Dumneata insa pari sa uiti ca LIBERTATEA de a vota implica automat si libertatea de a NU vota, altfel ar fi vorba despre OBLIGATIA de a vota.
4. Este o vorba care spune ca “democratia este ACEL sistem social in care toata lumea are parte de ceea ce merita majoritatea”. In lumina interpretarii acestei zicale as spune ca DA, ai dreptate, “ne” meritam soarta.

Pe de alta parte, sa stii ca eu nu sunt tot atat de ferm convins cat pari sa fii dumneata ca intr-adevar colegii dumitale de birou reprezinta intr-adevar un esantion reprezentativ pt opinia populatiei tarii. Desi si eu inclin sa am aceeasi parere cu dumneata, nu m-as hazarda ca reactia colegilor dumitale sa reprezinte argumentul central, chiar daca reprezinta un excelent exemplu.
Iar importanta acordata evenimentului nu cred nici pe departe ca ar fi exagerata. Caderea guvernului (daca nu se intampla de cateva ori pe an timp de mai multi ani la rand, cum era situatia in Italia junetelor mele) reprezinta ORICUM un subiect “fierbinte”, cu atat mai mult cu cat s-a produs in conditiile cunoscute si in ACEST context (intern si extern).

Cosmine, dreptatea lui Vlad n-am de gand s-o comentez, si intr-adevar oricine poate sa interpreteze (daca poate!). (Ba MAI mult: cine poate s-o faca NU PREA POATE SA N-O FACA, nu se poate impiedica – desi poate n-ar fi cazul sa si exteriorizeze interpretarea care “i-a iesit”.) NU impotriva ACESTOR doua aspecte protestez eu atat de vehement.
Ti-am intalnit numele (sau nick-ul) pe acest blog de destul timp incat sa fiu indreptatit sa cred ca “m”-ai citit destul incat sa-ti fi dat seama ca unul din aspectele asupra carora protestez il constituie cuvintele alese si “tonul” folosit pt a posta, si eu sperasem sa fie mai limpede pt mai multa lume ca al doilea motiv este reprezentat de nesimtirea dovedita atunci cand intri in casa omului (sau pe blogul lui) si incepi sa-l “injuri” – chiar daca AI dreptate (ori se intampla ca eu sa cred ca N-ARE dreptate – da’ NU ASTA combat AICI cu atata vehementa; ASTA ar putea reprezenta subiect de dezbatere argumentata, pe cand atitudinea lui vlad nu).
Pe de alta parte: “…nimanui nu-i mai pasa…” Din formularea asta atat de generalizanta sa inteleg ca nici macar dumitale nu-ti mai pasa? Daca NU acesta este cazul, CE anume consideri ca te indreptateste sa apreciezi ca ai fi singurul care “a evitat nepasarea”? Iar daca sunteti (din decenta pe mine ma exclud si nu folosesc persoana intai plural a verbului, desi am aceeasi parere) mai multi, cum ramane cu “nimanui”?

Codruta, subiectul intrebarii quasi-retorice a lui khris NU era genul de reactie pe care sa-l fi avut omul (bucurie, sau necaz, suparare, sau ingrijorare, etc) ci existenta vreunei reactii (oricare ar fi fost ea), el (si noi) comentand tocmai LIPSA oricarei reactii ca simptom al nepasarii politice dovedite de cetateni.
Relativ normal este ca oamenii ocupati sa nu fie entuziasmati sau disperati, adica reactia lor sa nu tinda catre domeniul extremelor, nu sa fie inexistenta.
Partea buna este ca mecanismele democratiei au inceput sa DOVEDEASCA faptul ca functioneaza; poate ca or fi functionat ele si pana acum, dar – neavand dovada – nu prea aveam cum sa fi fost convinsi.

marius, esti si impotriva ALTOR figuri de stil “pe un blog cu atitudine”, SAU numai impotriva intrebarilor retorice?
O.K., ti-ai facut cunoscut punctul de vedere: SI pe dumneata TE intereseaza – te bifam ca pe un alt exemplu impotriva opiniei lui Cosmin. Faptul ca pt a argumenta ai enuntat mai mult decat era necesar il “taxeaza” Cosmin in replica imediata.

Cosmine, e veche zicala ca “e mai aproape pielea decat camasa” si e adevarata (asta NEinsemnand ca acea “camasa” ti-ar fi neaparat indiferenta).
Poate ca dumneata esti suficient de “instarit” (sau de “boem”) (sau poate ca esti doar suficient de… exaltat in manifestari) incat sa-ti permiti sa critici faptul ca restul lumii nu-si neglijeaza interesele personale pt a se ocupa doar de cele sociale, da’ sa stii ca sunt MULTI aceia care nu numai ca n-au destula “osanza” pecuniara, dar nici macar pe cineva care sa actioneze ca “plasa de siguranta” n-au, incat sa fie siguri ca nu raman flamanzi si pe drumuri, si dintre ei MULTI au responsabilitati familiale care nici macar sa fie boemi nu le ingaduie.
Cat despre “munca patriotica” la care faci referire fara sa o numesti, sa stii ca la viata mea mi-am implinit datoria in acest domeniu mai mult decat mi-ar placea sa-mi aduc aminte, si nu mai sunt dispus sa fac eu neplatit munca pt care altii sunt platiti si nu o fac, pt ca apoi sa vina acesti “baieti destepti” ca sa ma mangaie, sa ma felicite si sa-mi multumeasca frumos in numele natiunii (daca eventual au bunavointa sa faca macar si atat) in timp ce “peste capul meu” “fac cu ochiul” “colegilor” si le indica grosimea teancului pe care “l-au economisit” pe baza activitatii prestate de mine (un “mine” generic) si le sugereaza “sa ma preia” si ei spre “utilizare” in acelasi mod (asta daca nu sunt foarte multumiti de zelul meu, ca altfel ma pastreaza pt “uzul” lor exclusiv).
Da, aceasta e si Romania pe care o stiu eu, si – asa egoist cum ma “etichetezi” dumneata – eu personal nu vad nimic rau in a ma ingriji in primul rand de interesul meu, atata timp cat daca nu o fac eu nu vine nimeni altcineva ca sa o faca in mod dezinteresat. Te oferi cumva dumneata sa “ne” platesti ratele? (EU “am scapat”, dar ma solidarizez cu cei care mai sunt apasati de aceasta grija).
“Patronul strain” pe care il mentionezi a sintetizat (aluziv) EXCELENT firea noastra de romani care “nu suntem in stare” sa “tinem laolalta”, sa fim solidari.

Este trist sa ajungi in spital, sa asculti un profesor dezinteresat, sa fi injurat pe strada, sa fi inconjurat de maidanezi, sa trebuiasca sa ocolesti gastile de cartier, sa muti nasu dezgustat in tramvai fiindca un boschetar s-a suit… este foarte trist!!! Si asta este imaginea Romaniei contemporane… asta e imaginea care-mi arde amintirea din retina.
In polul opus se afla prieteni, familie, poteci de munte, bucuria unei cirese din copac, lalelele din curte, gratarul de weekend, berea cu vecinu la coltul blocului, hazul de necaz, copii alergand desculti in tarana de la tara, culesul viei, nunti, vise, ambitii, conversatii, oameni…

Ca si in presa contemporana – lucrurile placute par a fi mult mai putine decat cele neplacute… si asta o simt toti romanii… dar prea putini incearca macar sa-si respecte demnitatea de a nu sucomba mizeriei si a nu se antrena in accentuarea negativitatii.
Eu sunt in floarea varstei – sa spunem ca abia acum 5 ani am avut maturitatea sa-mi ridic glasul iar vocea mea a fost mereu intampinata de ingenuozitatea egoismului si sfidarii. N-am cedat niciodata si n-am incetat niciodata sa dezbat adevaratele probleme…
Adevarata problema nu sunt politicienii, nu sunt jigodiile ordinare de pe strada sau alte altele enumerate mai sus… problema este romanul de rand – romanul care nu munceste decat daca i se spune, care nu are initiativa, care nu pricepe ca cea mai mica spaga care o da nu rezolva o problema ci o perpetuaza, care este indiferent la ce se intampla in jurul lui…
Nu conteaza ca spitalul e plin de tigani, conteaza ca dai spaga la asistenta ca schimbe cearceaful; nu conteaza ca e strada plina de caini – conteaza ca iti lasi vecinul sa-i protejeze; nu conteaza ca ridici o hartie de jos daca nu o ridici si pe cea aruncata de un nesimtit; nu conteaza ca te duci la biserica atata timp cat dai pomana la cersatori de cariera… sunt MULTE aspecte… si toate astea ne duc la intrebarea de mai sus… cui pasa cu adevarat ce se intampla cu guvernul? Le pasa doar celor care sunt afectati (apropo de cursul valutei) – celorlalti nu le pasa nici cat negrul sub unghie!!!
De aceea va blamez pe toti! VA BLAMEZ fiindca va pasa doar daca va doare azi sau maine.
Pitu, esti un om bun si civilizat – continua sa vorbesti frumos oricui, continua sa perpetuezi ideea de curatenie si reciclare, continua sa incurajezi simtul civic caci la un moment dat si altii vor face la fel – poate copii tai, poate copii altora… dar cel mai important – continua sa blamezi raul minuscul din viata zilnica. Asta e ceea ce aduce adevaratele schimbari (mai intai de concept si intr-un final de obisnuinta).

Am incheiat devagarea acestui subiect fie ca mai citesti sau nu vreodata. Cuvintele mele sau ale ale tale pot avea sau nu valuare, insa important este sa judece fiecare dupa cum stie sau poate… la un moment dat trebuie sa judece si in directia corecta.

Nu vreau sa mai continui…..Titlul articolului era cum ne afecteaza,efectiv,pe loc acest moment:caderea guvernului….Ma stapaneste aceeasi indignare ca si atunci cand m-am lovit de nevoia de un spital bun,ca si atunci cand am avut nevoie de un sistem de educatie ,ca si atunci cand vreau bun simt in jurul meu si nu il gasesc…acum ma afecteaza la bani,da…iar eu munces f mult pt traiul meu,si nimeni nu poate sa vina sa imi spuna sa imi fie rusine pt asta “ca de ce ma afecteaza financiar acest moment”