Comments on: Cand vom ajunge din urma Germania la standardul de viata? Prin 2060

By: La fiert, pe fundul vaii | Blog iMONDO

La fiert, pe fundul vaii | Blog iMONDO — Fri, 12 Nov 2010 07:55:21 +0000

[...] Sursa [...]

By: micky

micky — Fri, 09 Oct 2009 10:03:07 +0000

Este un subiect foarte vast. La nivelul Germaniei nu vom ajunge niciodata, exact cum au mentionat multi. Ar fi frumos sa speram si sa si actionam in a aduce acest vis la realizare. Dar la cum ii stiu eu pe romani, unde majoritatea asteapta sa li se dea fara sa faca eforturi, nu prea vad eu o schimbare in viitorul apropiat.

Problema ar trebui pusa in felul urmator: Oare cat vom mai ramane in UE?

Fiindca daca nu ne ridicam la standardele lor am putea foarte bine sa ajungem de unde am plecat inainte de integrarea in UE. La asta ar trebui sa se gandeasca si conducerea tarii si toata populatia.

Tinerii majoritatea pleaca in alte tari la munca. Restul stau si freaca menta in tara. Iar procentul tinerilor care au ambitie si fac ceva in tara este foarte mic.

By: zimbrul

zimbrul — Tue, 06 Oct 2009 11:28:50 +0000

Eu cred ca nu se va ajunge la nivelul de acum al Germaniei in Romania niciodata din cauza mentalitatii Balcanice de ciubucari si de a lasa lucrurile asa cum sunt. “Lasa ba ca merge asa” nu e caracteristica nemtilor si de aceea au reusit ca in mai putin de 15 ani sa ajunga de la o tara distrusa de razboi la cea mai mare putere europeana si asta cu imprumuturi la greu.
Romania nu a reusit aproape nimic in 20 de ani asa ca dupa regula de trei simpla ai sa vezi ca nici in 2060 nu se va schimba ceva. Nu uitati ca Romania anului 2060 va fi rezultatul celor care azi nu stiu sa scrie corect romaneste la nivel national si al celor care azi fac experimente cu programa scolara…asa ca nici nu se pune problema sa-l compari pe Dorel cu Hans.

By: Victor

Victor — Mon, 05 Oct 2009 20:30:21 +0000

Referitor la P.S.: eu sper ca vom reusi sa ne deplasam fizic pana acolo mult mai repede decat in 45 ani; iar daca e vorba de durata pana noi vom trai AICI ca acolo, cifra e credibila doar daca ne referim la cum vom trai noi ATUNCI fata de cum traiesc ei ACUMA, caci fata de cum vor trai ei atunci… (Si chiar si in ACEST caz, putem spera la a trai “ca ei” doar dpdv economic, ca altfel, ca grad de civilizare a indivizilor…)

By: Victor

Victor — Mon, 05 Oct 2009 20:23:43 +0000

1.Scuza-ma, Dojo, nu s-ar putea ca respectivii romani sa-si fi scos din tara nasul, nu botul?
2.”Varfurile ca si venit” cred ca “sunt un procent infim” nu DIN “marea de sarmani a tarii” (mie asta mi se pare un nonsens logic, varfurile nu cred ca fac parte din masa de sarmani), ci eventual FATA DE “marea…”; nu crezi?

By: Victor

Victor — Mon, 05 Oct 2009 20:15:53 +0000

EU – daca mi-as face casa si as avea posibilitatea materiala – mi-as imprejmui proprietatea cu garduri inalte nu de 3m, ci de 4-5 m, si le-as pune si sarma ghimpata in varf, astfel incat macar atunci cand ajung “la mine acasa” sa nu mai fiu deranjat fara voia mea si sa fiu izolat de toata nebunia din jur (si macar sa nu mai vad ce se intampla inafara domiciliului meu).

By: Victor

Victor — Mon, 05 Oct 2009 20:06:18 +0000

Aceasta apreciere depinde foarte mult (esential) de caracteristicile individuale. Eu consider ca un bun profesionist care nu cunoaste limba germana, dar cunoaste macar engleza la nivel macar acceptabil si are atat talent la “limbi straine” cat si hotararea de a depune reale eforturi de integrare nu ar avea probleme DIN ACEST PUNCT DE VEDERE de a fi deja perfect integrat (NU spusesem si “acceptat”) in maximum un an; dar daca aceeasi persoana este o fire mai calda, mai apropiata de oameni, la cum este firea nemtilor fata de firea romanilor, e posibil ca dupa acel an in care s-a integrat sa faca deja planuri de intoarcere in tara. Iar un cetatean roman care are germana ca limba materna e posibil sa nu reuseasca deloc sa se integreze (in principal din cauza diferentei de educatie – ca sa nu mai mentionez faptul ca exista si cetateni germani “bastinasi” (ca si la alte natii, inclusiv la romani) care nu reusesc sa se integreze in societate).
Este posibil ca orice alegere faci sa regreti alegerea facuta; important (pt analiza initiala) este: in CARE caz regretul este mai intens, si in care caz are urmari mai grave si mai persistente? Si, bineinteles, este vreunul dintre cazuri ireversibil, incat sa nu poti modifica alegerea daca regretul devine prea intens (mai mult decat te asteptasesi)?

By: Victor

Victor — Mon, 05 Oct 2009 19:49:26 +0000

Eu consider ca ar fi aberant sa apreciem evolutii individuale in loc sa “lucram” cu medii statistice. Asa… chiar si acuma si noi avem indivizi pe care marea masa de acolo nu poate decat sa-i invidieze, si ei au ingivizi care nu pot decat sa invidieze marea masa de la noi, dar acest fapt este irelevant din punct de vedere al evolutiei economice a tarii (natiunii, populatiei in general, puteti sa spuneti cum vreti).
Iar daca apreciati ca “astia ce iau 60-100k e anual traiesc de pe spatele prostimii”, sunt curios cam cum ii apreciati pe cei care “iau” anual tot atatea zeci (sau sute) de miliioane (nu de mii) de euro. Parca recent publicase khris un articol din care reiesea ca erau unii care primeau SALARIU (era vorba despre oameni oarecum obisnuiti, salariati, nu de patroni si nici macar de mici intreprinzatori individuali) de 2500-3000 euro lunar (la oarece banca), ceea ce ar insemna salariu anual de 30-36 k euro, adica se apropie – ca ordin de marime – de venitul discutat mai sus.

By: Victor

Victor — Mon, 05 Oct 2009 19:33:00 +0000

Fereasca Sfantul sa ajunga si ei ca noi!

By: Victor

Victor — Mon, 05 Oct 2009 19:32:03 +0000

Ba daca iau drept bune cifrele, teoretic niciodata: daca diferenta se mentine aceeasi, CUM sa ne apropiem de ei? (Indiferent cat de “in sus” ne indreptam, si indiferent cu cat mai favorabil ar fi devenit intre timp raportul). Altfel stau lucrurile daca discutam de “diferenta relativa”, adica diferenta raportata la valoarea absoluta; presupun ca asta s-ar reprezenta prin “tindem asimptotic la…”.