Comments on: Despre naivitatea proaspetilor absolventi de facultate

By: imbracaminte barbati

imbracaminte barbati — Wed, 27 Oct 2010 12:26:58 +0000

Las ca pe viitor Spania are nevoie de Capsunari/baby siter/bone
Same Italia ….

Copii.studentii din ziua de azi is din ce in ce mai prosti dar vor bani de parca ar si stii ceva sa faca …. e isi merita soarta …

By: Eduard

Eduard — Mon, 08 Mar 2010 21:25:40 +0000

Haideti sa fim serios.. studentii.. jumatate din studentii actuali nici macar nu stiu pe ce lume se afla. Fac facultatea doar de dragul de a pleca de acasa de la parinti, si nu de a invata ceva. De asta vezi la tot pasul profesori care nici macar nu stiu ce sa predea si fara carte sunt praf. Vai de Romania noastra. Sistem? Sa ii dai foc, poti sa ii faci ce vrei, oricum nu se va schimba. Si sa lucrezi ca absolvent pentru un salar mai mic ca sa inveti? Haideti sa fim seriosi. Mai sunt firme in Romania care sa accepte absolventi fara studii si sa il formeze ca pentru ei? Daca s-ar putea sa ai 3 ani de experienta dupa ce termini facultatea, si master-ul facut daca e posibil, cunostinte din 5-6 arii curiculare diverse, si apoi da, te angajeaza si te mai tine si in probe nu stiu cat. Nu mai este nimic din ce a fost acum cativa ani pe capitolul de munca si de invatamant. Totul este praf.

By: Ce au invatat studentii din criza? Nimic! - Concediaza-ti seful!

Ce au invatat studentii din criza? Nimic! - Concediaza-ti seful! — Tue, 06 Oct 2009 09:01:20 +0000

[...] dupa ce, in acest articol, s-a afirmat si s-a dezbatut intens naivitatea unei astfel de abordariÂ simpliste. Sunt de acord ca [...]

By: Victor

Victor — Tue, 22 Sep 2009 05:33:58 +0000

De cerut pot unii sa ceara oricat de mult, si – similar – pot ceilalti sa ofere oricat de putin, dar mi se pare de bun simt sa nu plateasca angajatorul mai mult decat ii merita pt munca pe care-o asteapta de la angajat (cantitate si calitate/complexitate/raspundere/importanta/etc), si TOT de bun simt este sa nu munceasca angajatul mai mult decat ii merita pt cat ii plateste angajatorul.
Taman un ANUMIT mod de interpretare a acestei optici a condus la sintagma “ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim”, dar nu-i mai putin adevarat ca un ALT mod de interpretare pe ACEEASI linie logica face ca in strainatate romanii sa fie (si sa fi fost si ATUNCI) apreciati ca lucratori buni pt o plata buna. Poate ca n-ar fi imposibil de aplicat acelasi principiu si “la noi”: ca sa fii multumit de CAT si CUM iti lucreaza, fa sa fie multumit de plata.
In privinta muncitului in timpul facultatii – depinde daca socotesti vacantele ca fiind sau nu in timpul facultatii.

By: Generatia Y fata cu reactiunea (piata muncii) - Concediaza-ti seful!

Generatia Y fata cu reactiunea (piata muncii) - Concediaza-ti seful! — Mon, 21 Sep 2009 13:45:05 +0000

[...] nu pot sa inchei fara sa fac trimitere la acest articol, in care foarte frumos explica Cristian Orgonas de ce am fi mult mai castigati daca ne-am cunoaste [...]

By: Victor

Victor — Mon, 21 Sep 2009 00:57:58 +0000

1. Un proaspat absolvent s-ar putea sa nu stie cat de putin pretuieste in ochii angajatorului. In acest caz, o perioada ce “stat pe tusa” cu venit ZERO (in timp ce “subventia”, “stipendia” primita “de acasa”, “de la >>ai lui<<" se diminueaza continuu) ar putea juca un rol important pt a-l "convinge" sa adopte niste conditii mai realiste la angajare.
2. Daca proaspatul absolvent nu are la dipozitie nici un mijloc de a dovedi, dar se simte capabil sa faca mult mai mult decat constata el ca presupune angajatorul ca ar fi el capabil sa faca, nimic nu-l impiedica sa foloseasca si el metoda esantionului gratuit ca reclama pt "produsul" pe care vrea sa-l "vanda": poate oferi sa lucreze fara salariu (sau pe un salariu pe jumatate cat ii oferise angajatorul, numai ca sa nu spuna ca n-a luat nimic) timp de o saptamana, in care perioada angajatorul sa se convinga "de visu", in mod practic, de calitatile si capacitatile absolventului, urmand ca la incheierea saptamanii sa fie reluata negocierea salariului pe baza noilor dovezi oferite de absolvent (care si el la randul lui a avut timp o saptamana pt a vedea productivitatea celor care se bucura de leafa pe care o doreste el si a putea face o comparatie).
3. Pe de alta parte, nici sa accepti un salariu care sa fie propus in bataie de joc nu este o solutie: angajatorului trebuie sa-i renteze sa te plateasca, da' SI TIE tre' sa-ti renteze sa muncesti, ca altfel se aplica zicala "decat sa muncesc de pomana, mai bine stau degeaba", si daca munca ta nu-ti asigura supravietuirea pana progresezi la slujba (fara cele 200 euro pt iesirile cu prietenii, aia nu tin de supravietuire) atunci mai bine te lasi pagubas. Daca NICI TU nu te pretuiesti suficient incat sa ceri cat meriti, de ce sa te miri ca nu te pretuieste angajatorul mai mult si nu-ti ofera leafa mai mare?
In aceasta ordine de idei, am exemplul fiului unei cunostinte destul de apropiate caruia dupa vreun an de lucru intr-o firma, desi isi dovedise valoarea si utilitatea, inca nu ii fusese marit salariul. El sugerase acest lucru O DATA, dupa ce implinise anul de cand lucra in firma si cand constatase ca el avea productivitate mai mare decat alti colegi cu vechime si cu leafa putin mai mari, si fusese amanat. Dupa inca o perioada de asteptare, cand devenise limpede ca – in cel mai bun caz – se astepta ca el sa insiste, a tatonat terenul si s-a inteles cu cei de la o alta companie, cu care se intersectase in timp ce lucra pt prima, unde i-au fost oferite imediat conditii mult mai bune decat la vechea companie. Cand a depus preavizul pt plecarea din prima companie a fost in sfarsit chemat la negocieri si i-a fost oferit "din prima" putin mai mult decat dublul vechiului salariu, si fusesera foarte nedumeriti cand a declinat oferta (desi, fara ca ei sa stie, era cu putin mai buna decat oferta noii companii), parandu-li-se ciudata replica lui: "daca valorez atat de mult pt Dvs, de ce nu ati cautat sa ma motivati sa raman marindu-mi salariul din proprie initiativa, cand am implinit anul de cand lucrez aici, sau macar la prima mea cerere, chiar daca nu chiar pana la acest nivel?"
@Alex DAMIAN: Suma care iti e necesara pt trai ar mai putea eventual sa fie "ajustata" (alterand astfel nivelul de trai) pana la intalnirea cu suma oferita de angajator, ajustata si ea la randul ei pana la concurenta cu suma ceruta, astfel incat sa poata fi "incheiat targul".
@khris: Cand absolventul cere 1000 si angajatorul ofera 400, in principiu – in buna traditie a "tocmelii": "mai da, jupane; mai lasa rumane" – angajarea se va incheia cam la 700 – sau nu se va incheia de loc.
@Taica (&Eufrosin): E gresita exprimarea ca angajatorul raspunde pt rata ta, dar daca e istet pe de o parte o ia in calcul ca motiv valid pt absolvent ca sa nu coboare "pretentiile" sub o anumita suma, iar pe de alta parte ar sti ca faptul ca faptul ca angajat la el fiind reusesti sa-ti platesti rata este un puternic element motivational, care pe de o parte te impinge sa-ti ridici nivelul ofertei invatand si sporindu-ti straduintele, si pe de alta te tine la el in parte (egoist) din teama ca daca pleci nu mai gasesti loc unde sa-ti poti plati rata si in parte din "datorie morala" fata de cel care te-a ajutat la nevoie.

By: marcus

marcus — Sat, 19 Sep 2009 03:25:04 +0000

…” si nu va de ce este asta treaba noastra”

Evident ca este si treaba ta din moment ce plasezi un comentariu, nu crezi?

By: marcus

marcus — Sat, 19 Sep 2009 03:18:35 +0000

Si apropos de project management la care probabil te referi. Tinerii crezi ca nu au ce cauta in echipa?

Google, paypal, digg.com, etc?

By: marcus

marcus — Sat, 19 Sep 2009 03:16:31 +0000

…draga!

By: marcus

marcus — Sat, 19 Sep 2009 03:16:16 +0000

Ai perfecta dreptate. Afirmi totusi: “Din pacate, genul acesta de abilitati sunt asociate numai cu virsta.”

Nu sunt de acord cu termenul “numai”: nimic nu este batut in cuie.

Cind mentionezi ca “sunt asociate”, te-asi intreba “de cine”, de cine sunt asociate? De… opinia… publica, nu? De breasla, de profesionisti, de istorie, nu? De cite ori nu se dovedesc astea ne-adevarate, asa dupa cum tehnicianul de 20 de ani este in stare sa isi faca meseria la singe si, dupa acei 20 de ani, cind indrazneste, in final, sa aspire la functia de supervisor/manager este refuzat in fata unuia mai tinar in meserie care ofera, din start, calitati specific vindute si obtinute conform functiei respective?

Nu ma intelege gresit: am priceput de ce in scrierile lui sun tzu se mentioneaza cum un general si armata lui a fost invinsa pentru ca a luat in deridere virsta si puterile armatei opuse formata din barbati (cu sotiile lor ) in a doua jumatate a virstei, specializati si lenti relativ, pentru ca nu isi cheltuiau eforturile pe ce le-au cheltuit cind au fost tineri. Fiecare isi are locul lui.

Tocmai de aceea insa am vrut sa fac observatia ca “mai putin pregatirea tehnica (cit) perseverenta, ambitia etc., si mai mult alte calitati: seriozitatea, abilitatile de comunicare, de negociere, de relationare.”, dupa cum chiar tu scriai, calitati demonstrate de studenti in…. 14 ani de …. munca/scoala, ar putea constitui suficiente calitati de angajare, cot la cot cu similare calitati obtinute prin pregatire tehnica, in anumite conditii.

Piata acestor tineri insa devine suprasaturata cu rezultat direct in micsorarea retributiei la angajare – retributie gindesc salariu plus beneficii.

Exprim cu siguranta o opinie extrema, pentru ca nici eu nu asi angaja cu usurinta un tinar de pe bancile scolii intr-o functie de mare responsabilitate fara….. sa ii ofer ajutor: pe baza know-how-ului si a autoritatii mele, i-asi da drept partener pe acel profesionist ce a asteptat prea mult sa devina shef!

Nu am insa business personal ! Am trecut totusi personal prin destul de multe situatii de genul mentionat mai sus si cred ca tinerii de exceptie sunt discriminati destul de mult pentru a ma alatura lor.