Dupa cum am afirmat, eu doar mi-am “adus aminte” cumva de declinarea in sine, pentru a aduce putin din ideea in sine drept argument raspunsului meu si nu am fost chiar departe dupa mai bine de 30 de ani de zile de cind am terminat primara… “AS DORI” sa te opresti aici in dezbatere gramaticala, cel putin.

Cica “Daca nu reusesti sa il convingi cu vorba buna, fa-o cu documente”. In privinta conditionalului pe care tu afirmi ca nu l-ai folosit si ca eu sunt prea dobitoc sa il inteleg, te rog sa cercetezi putin timpul verbului “trebuie” in fraza pe care ai scris-o: “prin urmare piata este cea care ar trebui sa decida valoarea reala a acesteia.” Ca sa te ajut in cercetarea ta, iti trimit urmatorul site in care poti inlocui verbui “fi” cu verbul “trebui” in dreptul CONDITIONALULUI PREZENT AL VERBULUI A FI (as fi, ai fi AR FI, etc). In conditionalul prezent al verbului “a fi”, daca inlocuiesti verbul “fi” cu verbul “trebui”, obti – in opinia mea care poate fi gresita…- CONDITIONALUL PREZENT AL VERBULUI A TREBUI, CONJUGAREA 3-A, pe care ai folosit-o tu personal, cind m-ai injurat prima oara. (Asi putea afirma ca poti face mare cariera mai degraba in teatru, insa nu vreau sa afirm asta pentru ca te-asi jigni, nu-i asa?)

Am afirmat in prea multe rinduri chiar pe acest blog ca nu sunt adeptul dezbaterilor gramaticale atita vreme cit subiectele de discutie sunt mai importante, insa nu-mi lua nici mie, ca nimanui alcuiva, buna si onesta intentie precum si lacunele gramaticale, drept slabiciune. Documentatia de mai sus poate reprezenta, in cazul tau si a argumentelor tale ce doresc sa fie jignitoare, numai primul exemplu in care iti garantez ca te poti face de ris in fata cititorilor acestui blog, precum si a “prietenilor” tai, din Romania de oriunde ai fi, pina chiar si in America (de ce nu?) Daca ai juca poker pe temele dezbatute de tine cu argumentatia si exprimarea adusa, crede-ma ca ai ramine in curu’ gol, de te-ar ride si curcile. Eu insa nu joc poker si ma opresc aici in caz ca nu te mai dai smecher … si ma lasi in pace cu gindurile, exprimarile, ideile si greselile mele! Daca vrei sa fi de ajutor, cauta-ma, daca vrei sa continui prostiile cu care ai inceput, atita vreme cit Khris nu ma opreste, te fac de doi lei precum ai fi, OK?

Este ceva la care ma gindesc ca as avea nevoie de ajutor sa inteleg. Din timpul comunismului am inteles ca scoala era privita drept neimportanta atita vreme cit ingineri au fost omoriti, preoti trimis la dracu’n praznic, virtuosi ai sculelor, ai ideii cit si ai viorii au fost nedreptatiti. Dupa revolutie scoala a fost incaodata omorita de catre mineri si presedinte care i-a chemat si stat cu miinile in sin. In strainatate toata lumea este imbuibata cu idea ca scoala te ridica si cunostiintele trebuiesc folosite, pe cind joburile bune nu sunt date celor cu scoala multa, efortul lor nu este considerat ca atare. In prezent, “domeniul privat” se exprima jignitor la adresa scolii, ridicind numai o anumita practica in slava, restul este rahat…

Tu si altii ce se manifesta precum tu, ce dracu aveti cu aia (ca mine) care considera cunostiintele asimilate in scoala drept bune unelte cu care sa pornesti resolvarea unor probleme?

Deoarece remarc cum cele mai multe din comentariile mele, precum si din cele ale altor cititori, sunt defapt monologuri cu intentie de exprimare si socializare, nicidecum activitate cu folos inafara celui mentionat, doresc sa iti raspund in citeva cuvinte, apreciind timpul ce mi l-ai acordat.

Ai scris: “munca este ceva de vanzare.. si piata este cea care ar trebui sa decida valoarea ei.. » Este bine ca ai folosit conditionalul (parca ?) deoarece NU TREBUIE NIMIC!, in nici o teorie de piata, precum nici in realitate, DECIT DACA ESTE UN INTERES PRESTABILIT si, in acest caz, teoria de piata precum si a ta, cade !. Incerci sa imi aduci un argument din « realitatea » inteleasa de tine, si te inteleg, insa nu generaliza ca te faci de ris (incaodata daca mai incerci). In ce ma priveste, nu de multa vreme am descoperit un cuvint (cuvintul “poate”) ce mi se pare mai potrivit in aceasta situatie. Introdus in fraza ta, ar suna cam asa : « munca este ceva de vinzare (apropos, ma exprim eu ca un timpit, dar nici cu tine nu-mi este rusine !).. si piata AR PUTEA sa decida etc…, in anumite conditii » (este propunerea mea de schimbare…).

Ai scris : « Observatia” ta idioata cu companiile care vor sa faca bani,prin urmare nu tin cont de viata salariatului ». Se prea poate sa nu ma fi facut inteles, insa iata ce am gindit : in prezent toate modelele de companie/business/firms deschise prin acte publice sunt un fel de animal ciudat si neprietenos omului atita vreme cit SCOPUL PRINCIPAL AL COMPANIEI ESTE SA PROSPERE INDIFERENT DE NIVELUL DE TRAI SI DE ORICE CONDITIE A ANGAJATILOR EI. Este adevarat ca am invatat asta in scoala, in primul rind, insa am invatat si pe pielea mea, ca si pe a unor colegi. Iti doresc sa ramii nestiutor in aceasta privinta, mai ales cu atitudinea ta…

Ai scris: “un bugetar cretin caruia ii place sa huzureasca pe bani multi » Care este definitia ta pentru « bugetar » si de unde sti tu pe ce bani huzuresc eu, cu ce cheltuieli, ce fel de munca, responsabilitati si responsabilitate asumata, etc ? Problema ta nu sunt eu cel care vad in mod diferit problema relatiei dintre domeniul privat, cel de stat si sindicate (apropos, sindicatele pot fi constituite la stat cit SI la particular, in caz ca nu-ti puneai problema). Problema este altundeva si nu ti-o vei rezolva cu injurii la adresa unui necunoscut, chiar daca nu esti de acord cu el. Resultatul actiunii tale este ca si atunci cind te pishai, asa, de unu’ singur in vint, degeaba si, din nebagare de seama, vintul s-antors si te-a stropit in gura de, mirat, te intrebai, « ce dracu am baut aseara ? » (acum chiar ca poti avea ceva cu mine .

Ai scris : « orice companie doreste sa gaseasca si apoi sa mentina un salariat competent ». Rahat cu perje ! Luind in discutie o companie: in ce stagiu al firmei se aplica asta, pentru ce anume viziune, cita vreme, chiar si unde – locatie globala (avind in vedere ca discutam generalizat, precum si in particular despre tarile europei de nord si Romaniei) ? Tu chiar crezi ca, daca esti tu, tu insuti, un bun profesionist, te duci in Europa cu traista in batz si te angajeaza toata lumea de cum ai pasit peste granita ? Am motive intemeiate sa nu te cred, de fapt nu pe tine, ci sa nu mai cred asta, chiar si cind vine vorba de tarile nordice. Ceea ce afirmi tu este iarasi, (curios nu ?) un principiu educat. Am invatat si eu asta, precum si ca angajarea si mentinerea unui salariat competent in slujba se face dupa ce au fost angajati si mentinuti in slujba oamenii de incredere (inclusiv nepotii), inaintea celui competent. Variatiile intaresc regula.

Ce am incercat si/sau reusit eu personal nu pot discuta cu tine deoarece nu dovedesti intelegere si dorinta de a schimba opinii in avantaj mutual. Atita vreme cit vorbesti in numele altora dovedesti ingnoranta si obedienta. Acesta este, din pacate, si motivul pentru care am continuat sa scriu pe baza articolului : incapacitati ca cea dovedita de tine, de a privi relatiile domeniilor privat-stat-sindicate in alte perspective decit cea oferita de atitea ori de autor. Se poate sa nu am dreptatea, insa sunt sigur ca voi afla din ce in ce mai multe, chiar si de la tine.

Un « chichirez » l-am prins eu putin mai in urma ta cind, cautind salariul minim pe economie in tarile nordic europene, am citit cum ca nu exista, insa se practica « anumite » niveluri minime de salarizare negociate de asociatiile breslelor. Legat de discutia sindicatelor (ca sa incerc sa iti dau « mura-n gura… »), ai prins « chichirezu » ?

Nimic nu-i batut in cuie, George !

Tinerele si flamindele sindicate din Romania nici vorba sa se apropie de puternicele sindicate americane sau de si mai evoluatele sindicate nord europene din motive pe care le banuiti cu siguranta.

Sa blamezi totusi sindicatele din mai toate tarile pentru ca in Romania ceva nu merge bine mi se pare deplasat si nesanatos mai ales pentru ca se trece cu vederea peste efortul depus de a ajunge in situatia de fata in tara, precum si de oportunitatile … democratice de evolutie.