De ce zic eu ca agricultura asta asa-zisa de subzistenta, sau un model de agricultura usurel mai evoluat, e de fapt singura agricultura sustenabila: cam orice alt model de facut agricultura pe care-l vedem in functiune in momentul de fata produce alimente care-s la limita toxicului, fara gust, sau in alt fel de proasta calitate. Chestie cu efecte evident nocive asupra populatiei, in mai multe feluri. Pe de-o parte, alimentatia nesanatoasa pe care o promoveaza asa o agricultura duce la cheltuieli semnificativ mai mari in sistemul de sanatate publica, chiar daca corelatia e dificil de modelat matematic, pe de alta parte o populatie bolnava va fi mai slab productiva decat o populatie sanatoasa, scazand gradul de competitivitate al economiei..

Io cre’ ca cel mai sanatos sistem agricol, doar cu putin mai evoluat decat ce e cvasi-generalizat la noi, e ala de se poate observa in multe zone din Europa de Vest dar si in Banatul sarbesc. Taranii au cam cateva zeci, rar cateva sute de hectare, pe care le lucreaza in cea mai mare masura singuri. Au curtea plina de toate masinile de care au nevoie, exista o structura comerciala care le preia produsele si le da mai departe, da’ nu exista fermele de milioane de hectare din SUA. Pe de-o parte, dupa parerea mea asta ii face pe producatori mai responsabili – taranul care culege de pe camp si baga si in gura lui si a familiei nu va baga pesticide despre care se stie ca sunt toxice da’ care inca nu-s scoase in afara legii din cauza lobby-ului industriei chimice, de ex., spre deosebire de executive-ul de la firma de milioane de hectare, care n-are nici o jena in a-si cumpara lui exclusiv produse biologice, dar a vinde clientilor lui chestii de care lui personal i-e frica sa le manance. Pe de alta parte, gabaritul fermei e suficient de mare incat sa suporte o agricultura moderna, eficienta si moderna, fara insa a necesita excesele intalnite in plantatii industriale de-a dreptul. Cre’ ca situatia in multe alte domenii e similara.

Asa ca parerea mea e ca in timp evolutia va fi una care sa duca la disparitia dinozaurilor, si scalabilitatea se va obtine prin colaborarea intre multe entitati mici si agile. Nu prin dezvoltarea (“agilizarea”) mamutilor.

Eram acu’ o luna la un client nou, sa-i scriem ceva cod, care client (neamtz din Germania) face un soft de gestiune a relatiei cu clientul, care contine printre altele si un modul de evaluare a furnizorilor. Evident, asa un soft nu se justifica decat la firme maricele, cu macar zeci de filiale la nivel de Germania, si macar mai multe mii de angajati, din asta putandu-se scoate o imagine despre lumea din care-si aduna oamenii datele.

La un moment dat, discutia a divagat inspre ideea ca in economia moderna in cele mai multe cazuri clientul isi pune de obicei furnizorul sub presiune extrema, irationala, necinstita de-a dreptul. Acuma, parteneru’ nostru de discutie avand ceva knowhow despre problema, ne-a zis o chestie: relatiile cele mai benefice le ai cu furnizori pe care-i stii, pe care-i respecti, in care ai incredere, cu care ai o istorie comuna, si carora nu le impui conditii care sa-i impinga in faliment. Asta arata modulul lor de evaluare a furnizorilor la toti clientii pe care-i au. Cumva, mi se pare cam acelasi lucru cu ceea ce zice mosu’.

Ceea ce se pare ca a tras wamu in jos au fost aceleasi imprumuturi date indiferent de istoria de credit si investitiile de tip imobiliare subprime.

o sa se schimbe insa, iti spun eu: este vorba de chase!