Atitudine Economie Politica Social Publicat la 18.5.2010 98 comentarii
Nu criza economica, ci criza morala sufoca Romania
In urma cu cateva zile am avut ocazia de a sta de vorba cu unul dintre bugetarii caruia acum, guvernul vrea sa ii scada salariul cu 25%. Dupa 30 de ani de munca inclusiv in ture, omul a ajuns sa aiba un salariu de 1.200 de lei net, din care 25% reprezinta sporul de vechime.
Timp de 10 minute am incercat sa ii explic cum sta treaba cu deficitul bugetar, am incercat sa ii demonstrez cu cifre ca daca nu vor scadea acum cheltuielile cu salariile si pensiile, este posibil ca peste cateva luni acestea sa nu mai poata fi platite deloc.
Dupa ce m-a ascultat, mi-a spus simplu ca nu il intereseaza demonstratia mea: “dupa ce ca politicienii si protejatii lor au furat tot ce se putea fura in ultimii 20 de ani, acum tot eu trebuie sa ma sacrific? Sa ia guvernul banii de la cei care au furat, nu de la noi, cei care castigam doar atat cat sa traim de pe o zi pe alta!”
Iar omul are dreptate! Cine le spune acum pensionarilor si bugetarilor ca trebuie sa stranga cureaua? Basescu, Boc, Berceanu, Udrea, Blaga, Videanu etc, adica cei care cu putin timp in urma le-au promis ca vor trai bine, persoane asupra carora planeaza ori suspiciuni de coruptie, ori de incompetenta, ori ambele. Daca ne uitam in opozitie, vedem ca lucrurile nu stau diferit – multi dintre cei care acum plang pe umerii pensionarilor sunt perceputi de populatie drept “imbuibati”, corupti, imbogatiti ai tranzitiei samd.
Adevarul este ca omul simplu se uita la cei care ne conduc si vede ca, de 20 de ani, politicienii si protejatii lor prospera, vede ca niciun politician sau om de afaceri cu greutate nu a ajuns dupa gratii sau cu averea confiscata desi multi dintre ei sunt putrezi de corupti, vede ca la fiecare 4 ani in campania electorala partidele promit ca daca vor ajunge la putere, cei saraci nu vor mai fi saraci.
Vede si ce intelege? Intelege ca de 20 de ani este luat drept fraier si mai mult decat atat, intelege ca atunci cand lucrurile merg prost, tot lui i se cere sa faca sacrificii.
Aici este si marea problema a celor care s-au aflat si se afla in fruntea tarii – nu sunt credibili! Nu exista nici macar un singur politician in care populatia sa aiba cu adevarat incredere, si despre care oamenii sa spuna “il cred pe omul asta pentru ca stie ce spune, iar de fiecare data cand a promis ceva, s-a tinut de cuvant”.
In mod evident, moralitatea este un principiu total strain celor care fac parte clasa politica.
Ei fura, noi furam, voi furati….
In ultima perioada s-a discutat pana la refuz despre evaziunea fiscala si despre faptul ca la buget se pierd cel putin 10 miliarde de euro anual datorita acestui flagel, acesta fiind si unul dintre motivele pentru care guvernul nu mai are acum bani pentru salarii si pensii.
Ce ma frapeaza este usurinta cu care unii acuza autoritatile statului ca nu sunt in stare sa combata evaziunea fiscala, insa uita ca economia gri sau neagra exista in primul rand pentru ca noi o intretinem.
Sa dezvoltam putin subiectul: in Romania exista 6-7 milioane de fumatori, in timp tigarile de contrabanda reprezinta o treime din piata. Ce inseamna asta? Inseamna ca o treime dintre fumatori se aprovizioneaza constant cu tigari de pe piata neagra.
Adica peste 2 milioane de romani (10% din populatie!!) trag cu spor statul in piept prin faptul ca isi cumpara tigari netimbrate.
Mai departe – cati dintre angajatii din sectorul sanitar declara banii primiti de la bolnavi? Cati dintre profesori declara banii incasati pe meditatii? Cati bani incaseaza functionarii publici de la cei care au nevoie de o stampila in plus pe acte?
Sau, mai bine spus – de ce platim noi aceste sume, in loc sa cerem medicilor, profesorilor sau functionarilor publici sa isi faca treaba pentru care sunt platiti?
Cati dintre romani cer bon fiscal atunci cand cumpara ceva? S-au iscat o gramada de discutii cand guvernul a intentionat sa oblige taranii din piete sa aiba case de marcat – daca in fiecare luna un orasean lasa la piata 50 de lei, la sfarsitul anului se aduna peste 1.5 mld euro. Declara taranii (sau intermediarii care vand in piete) aceste venituri?
As putea continua la nesfarsit cu astfel de exemple, insa ideea este simpla: stam cam prost cu moralitatea. Dam spaga, luam spaga, ni se pare normal sa nu declaram toate veniturile, nu vedem nimic neobisnuit in a cumpara produse de contrabanda desi stim a sunt de contrabanda, acceptam sa fim angajati la negru sau sa primim o parte din salariu “in plic”, etc.
Concluzia ar fi ca in Romania, moralitatea este un principiu pe care fiecare il defineste conform interesului propriu. Unii aleg sa fie corecti. Unii isi justifica lipsa de corectitudine prin faptul ca “si altii fac la fel” sau “altii fura mai mult”. Altii habar nu au ce inseamna moralitatea si nici nu sunt interesati de subiect.
Poate ca pana la sfarsitul anului vom iesi din recesiune, poate ca in urmatorii 1-2 ani vom depasi si criza economica. Insa, criza morala cu care ne confruntam de 20 de ani nu va putea fi depasita nici in urmatorii 20 de ani.
Cristian Orgonas, Timisoara, blogger din 2008. Am 10 ani experienta in Vanzari, Supply Chain si Achizitii, iar pe acest blog public articole pe teme economice.
19.5.2010, 7:08 pm
@Dan Bruma
“Atunci sint fraieri”
A da?
Pai parca pana acum ne explicai superioritatea serviciilor de “stat”. Asa ziceam si eu, cine accepta inca taxarea (jaful statului) e fraier (noroc ca sunt din ce in ce mai putin din astia).
21.5.2010, 5:28 pm
@ionut: dubla taxare, boule, ca despre asta era vorba
21.5.2010, 10:33 am
pana la sfarsitul anului vom iesi din recesiune, poate ca in urmatorii 1-2 ani vom depasi si criza economica. Insa, criza morala cu care ne confruntam de 20 de ani nu va putea fi depasita nici in urmatorii 20 de ani.
INCREDIBIL
Aveam o parere buna despre tine dar ma pui pe ginduri .
Adica unuia care trebuie sa-si dramuiasca cheltuielile si sa aleaga ce e mai ieftin ca sa reziste inca o luna crezi ca i se poate imputa alegerea produselor netaxate. Atita cinism !
Plus fraza de mai sus care este mincinoasa- uluitor
Adica sa inteleg ca tu nu STII ca ne indreptam spre dezastru si ca am pasit deja PE TOBOGAN.
21.5.2010, 11:40 am
nu vreau sa iti pun nici o eticheta, dar fi atenta cu previziunile,
scriei lui Bula la redactia de bancuri,
din criza asta nu se iese in curand, in nici un caz in 1-2 ani
21.5.2010, 1:12 pm
Un articol interesant
14 mai, 2010
Ruski carnaval
Vasile Dancu
Pentru revoluții trebuie bărbați; cu pensionarii se fac serate
Unul dintre cele mai triste bancuri pe care le È™tiu de dinainte de 1989 este o urmare, probabil, a Primăverii de la Praga. Se zice că un praghez se uita uimit cum, pe un bulevard al capitalei Cehiei, înainta, într-o duminică, la amiază, un tanc american, cu steaguri È™i steguleÈ›e ale SUA. Se freacă omul la ochi, dar imaginea ramâne, mai mult, apare un alt tanc cu steaguri americane È™i soldaÈ›i gălăgioÈ™i, care strigau „Freedom, Freedom!â€. Omul se apropie temător de tancuri, apoi prinde curaj si strigă cu vocea gâtuită: „Americans?â€, „Freedom?†Dar unul dintre soldaÈ›i îi răspunde râzând È™i suflând dintr-o trompetă de hârtie: „Niet, ruski carnaval!â€
Un banc despre cum își bate istoria joc de noi câteodată, despre cum rânduiește Dumnezeu modul în care ne cheltuim sparanțele sau visele. Îmi aduc aminte acest banc în situații de deznădejde sau atunci când văd oameni care nu au simțul istoriei si visează la cai verzi pe pereți.
După ce PreÈ™edintele Băsescu a făcut anuÈ›urile cele născătoare de isterie naÈ›ională, i-am văzut pe unii politicieni din opoziÈ›ie sclipindu-le ochii la ideea că poate o miÈ™care de masă ar putea să-i ajute să realizeze ceea ce n-au reuÈ™it prin alegeri. Nu È™tiu, însă, dacă cineva a trimis înadins manifestanÈ›i, în afara sindicatelor, care chiar acest rol îl au. JurnaliÈ™tii de pe platforma Vox publica erau cât pe ce să devină disidenÈ›i pentru că au pus în lumină o piesă BUG Mafia. E drept, nu cea mai bună piesă a lor, dar a fost de ajuns ca jurnaliÈ™tii să fie înjuraÈ›i pe â€o parte†a forumurilor, pentru versurile din „Amintire cu haiduciâ€, luate ca motto de cei de la BUG Mafia.
Am auzit de mai multe ori cuvântul Revoluție, spus zilele astea, pronunțat cu speranță sau teamă de viitor, dar am înțeles că unii sperau de fapt la o răscoală.
Președintele a ieșit și a făcut un apel la responsabilitate, i-a avertizat pe unii să nu se joace cu focul, să nu deschidă spirala violenței. Probabil, Președintele României asta ar trebui să facă, iar în logica (era să scriu ilogica) politică de la noi, opoziția se simte îndreptățită să dorească puterea, indiferent de consecințe; dar haideți să fim realiști!
Cine să facă revoluție, cu ce resurse, de unde curajul ieșirii și înfruntării ordinii constituționale?
Pentru o revoluție (cât o fi ea de ipotetică) este nevoie de bărbați și de asociere în scop … revoluționar, ca să parodiez un termen juridic. Nu mai vorbim de program, asta este doar o chestiune de politologie.
Sunt atent, în ultimii ani, la contribuÈ›ia barbaÈ›ilor È™i a femeilor. BărbaÈ›ii nu mai aduc în sport medalii semnificative României, au rămas doar femeile să urce tricolorul pe catargele campionatelor mondiale sau olimpiadelor. BarbaÈ›ii nostri nu au fost în stare de disidență (cu mici excepÈ›ii), cel mai reprezentativ disident fiind Doina Cornea. ÃŽn 1989, copiii È™i adolescenÈ›ii au umplut morga È™i cimitirele, nu bărbaÈ›ii noÈ™tri falnici. Anonimatul tinerilor a creat entuziasmul celor care au strigat “Vom muri È™i vom fi liberi!â€, nu voinÈ›a unor bărbaÈ›i urcaÈ›i pe baricade. Tinerii au fost È™i în PiaÈ›a Universității, iar marii bărbaÈ›i politici i-au chemat pe mineri să-i bată pe cei care vroiau democraÈ›ie. MulÈ›i politicieni s-au ascuns în braÈ›ele lui Ion Iliescu care avea voturile amărâților sau ale săracilor. ÃŽn 1990, bărbaÈ›ii conducători ai României nu au schiÈ›at niciun gest de unire față de Basarabia È™i
Bucovina, de frica rușilor.
ÃŽmi aduc aminte momente penibile (pe care încerc să le uit) din cariera mea politică: când aveam vreun dialog contradictoriu cu Ion Iliescu (pe care mulÈ›i îl injurau doar pe la colÈ›uri), telefonul nu îmi mai suna două zile; cu excepÈ›ia lui Ioan Rus, greii partidului mă încurajau doar discret să vorbesc despre o modernizare de care vroiau să beneficieze, dar fără costuri. â€Fără muncă È™i fără jertfăâ€, cum spune Mihai Eminescu.
Zeci de mii de bărbaÈ›i români au rămas acasă cu copii, iar soÈ›iile lor sunt menajere în Italia sau în Spania; bărbaÈ›ii mahalalelor noastre își trimit femeile la â€produsâ€. Fără supărare, cine să facă o revoluÈ›ie?
Cine să se asocieze în scop revoluționar? Al nostru general Voicu, care s-a opus ordinii (prin șmecherii de culise, ce-i drept) plânge și invocă familia și parinții bătrâni, atunci când i se arată cătușele, marele capitalist Dinu Patriciu a plâns și el la ieșirea de la arest. În campanii electorale, cei care-l critică la televizor pe cel care ocupă scaunul de dictator, dau repede telefon să se scuze și întreabă pe la consilieri dacă nu s-a supărat.
Cine i-a făcut opoziție lui Adrian Năstase, în afara lui Traian Băsescu? Nimeni, plângerea penală pentru casa din Zambaccian a semnat-o Mona Muscă, nu de vreunul din bărbații liberali sau pediști. Apoi, ca să fie totul curat, Mona Muscă a fost scoasă din politică, drept marele informator al vechiului regim.
Cine i-a făcut opoziție serioasă lui Tăriceanu, care conducea cu 19% și arunca cu bani în toate părțile? Opoziție doar din gură, fără date, fără fapte, fără cifre.
Dar opoziția la Guvernul Boc sau la Băsescu? Este centrată pe comentariu de televizor și înjurături la Boc. Nu vezi analize, nici dezvăluiri despre rețelele de corupție. Marii bărbați se multumesc să le spună pe la colțuri, la Select, printre microfoane, sau la Casa di David, printre paparazzi.
Haideți să luăm cazul de față, cu revoluția bieților noștri pensionari. Au fost trimiși în stradă, iar unuia dintre ei, cineva, vreun bărbat politic, i-a pus în plasa goală cu care mergea la cumpărături o sticlă de benzină. Bărbații români se ascund după bieții pensionari, trimiși să leșine în stradă și să impresioneze prin asta.
La modul în care se guvernează în ultimii ani, ar fi trebuit să trecem prin cîteva răscoale, insurecții, revoluții sau războaie, dacă am urma logica asta revoluționară care a înmugurit în mintea unora . Dar la noi a fost bine, au crescut salariile și pensile, numărul funcționarilor de la stat, iar națiunea română s-a angrenat în proiectul căutării Elodiei.
În România, bărbații au fost înjunghiați pe la spate sau declarați nebuni. Politicienii români folosesc deja de câteva decenii copiii, tinerii sau pensionarii pe post de scuturi umane. O asemenea țară se pregătește pentru revoluție, credeți dvs., Domnule Președinte?
21.5.2010, 3:02 pm
pentru COSMIN
Chestia cu iesirea din criza in 1-2 ani este copy-paste din articolul lui Khris.
21.5.2010, 3:32 pm
pe bune, m-ai prins
(inca nu am gasit referinta, ii posibil)
am spus nu mai degraba de 1-2 ani, pt ca trendul e inca la vale, si dupa dimensiune nu o sa fie in graba
prognoze cu revenire in trimestrul urmator, ba la sf anului au fost in cateva randuri deja, si pt economie si pt imobiliare in particular, sunt doar vise placute care nu cred ca au un efect pozitiv chiar daca sunt optimiste
7.6.2010, 1:22 am
http://foamea10.blogspot.com/2009/12/romania-dupa-20-de-ani.html
24.7.2010, 12:17 pm
[...] a child to live and have a chance. Life is not made only of confort. The causes for the crisis is a moral crisis, a lack of responsability crisis, [ro, blog] which will bring down fast this so-called “state”[ro, [...]