Comments on: De ce accepta angajatul roman sa lucreze peste program?

By: Nela M

Nela M — Sat, 20 Mar 2010 02:44:28 +0000

Cristian, te felicit pentru articol!

By: ilsa

ilsa — Fri, 19 Mar 2010 13:28:41 +0000

Interesant articol, dar citind unele comentarii am zambit amar.
Prin simpla observatie a unui om care munceste de 7 ani in multinationale pot sa va spun ca acei pupincuristi de care aparent toata lumea se detaseaza sunt cei care muncesc cei mai putin dar stau intotdeauna(!) peste program macar putin; sunt cei care -paradoxal- arata primii cu degetul la presupusi alti pupincuristi; sunt cei care vin pe pile si sunt primii promovati pentru ca “stau peste program, isi dau interesul” (prin asta intelegandu-se ca tin la curent pe “sef” cu tot ce se intampla in firma; ca orice fapt -indiferent cat de infim- devine de o importanta majora si motivul pentru care a pierdut cine stie cate ore..); sunt acei oameni pe care daca nu-i cunosti de ceva vreme ii crezi a fi cei mai muncitori, cei mai cei, pe cand toti ceilalti il sapa si sunt .. mai stiu eu cum.
Nu stiu daca m-am facut prea bine inteleasa, este revoltator ca si sefi care aparent sunt drepti si urasc pupincurismul se lasa prinsi in final in capcana barfelor si a minciunilor.
Si nu, nu scriu in mod subiectiv (nu stau peste program si chiar nu sufar de pupincurism sau mania barfelor) si nu ma refer la un caz particular, ci la o boala care se impanzeste extraordinar in majoritatea firmelor conduse de romani.
Din aceasta perspectiva, sa revin la subiect : eu nu as condamna toate persoanele care stau peste program, pentru ca de multe ori sunt impinse de straturile ierarhice pline de pupincuristi si .. -de ce sa nu recunoastem.. – de foame, de grija zilei de maine.
Am senzatia ca multi dintre cei care comenteaza aici deja au atins anumite nivele ierarhice si au uitat/omis din discutie grija zilei de maine, grija ca maine nu ai cu ce-ti plati chiria, ca nu ai cu ce hrani parintii sau copii, problemele omului obisnuit..
Si din nou va asigur ca nu sunt subiectiva, doar ca eu nu am uitat de unde am plecat.
In consecinta, va rog nu aruncati prea repede cu piatra, nu fiti precum in bancul ala in care furnicuta muncitoare este prima concediata de zecile de sefi… Ar trebui sa incepem o campanie de dez-pupincurizare de la varf!
Respect.

By: pragmatic

pragmatic — Wed, 17 Mar 2010 07:09:00 +0000

cinic la extrem: nu cumva diferenta de nivel de trai intre noi si japonezi e cam proportionala cu raportul intre numarul de victime de karoshi intre japonezi si noi?

By: Din nou despre ore suplimentare | Altered Ego

Din nou despre ore suplimentare | Altered Ego — Tue, 16 Mar 2010 21:59:01 +0000

[...] langa asta am dat de un articol interesant la khris in care mi-am regasit ideile proprii. Il citez: Am remarcat trei categorii de angajati care accepta [...]

By: pragmatic

pragmatic — Tue, 16 Mar 2010 14:56:55 +0000

ai observat insa in ce ritm muncesc expatii? sau romanii care muncesc peste granita? chestia cu pauzele lungi si dese nu se aplica decat la romani in romania. Si mai e ceva: codul muncii in Romania are un singur diavol: patronul. Salariatul are intotdeauna dreptate: si cand chiuleste si cand FURA si cand a baut pana la 3 dimineata si cand bea alcool in pauza de pranz si cand il scuipa pe sef si cand ii da in cap sefului si cand… Copilul aceala a murit si asistenta a capat observatie scrisa! dr. Ciomu are drept de practica..

By: camil

camil — Tue, 16 Mar 2010 10:42:32 +0000

sa nu uitam ca la japonezi astfel de decese sunt ceva destul de comun

By: ipo

ipo — Tue, 16 Mar 2010 10:22:30 +0000

Culmea, incidente de genul celor doua de la care porneste articolul, nu au loc in sectoarele cele mai prost platite ale economiei, ci din contra. Ce ne spune asta? Ca la mijloc e cu siguranta si o exagerare din partea angajatului, fie ca e vorba de lacomie, de dorinta de a promova sau de teama de a nu pierde un job bine platit si a o lua din nou de la capat, de jos. E perfect plauzibil, mai ales avand in vedere ce varsta aveau cele doua femei.

By: godaro

godaro — Tue, 16 Mar 2010 07:50:52 +0000

problema cea mai mare provine din insasi legislatie, care nu prevede plati suplimentare SUBSTANTIALE pentru munca peste program. cine a calatorit si muncit prin Europa a observat probabil ca oamenii de rand muncesc dupa un program fix, au pauze de pranz si au sarbatori legale fara numar. si nu puteti spune ca francezii, nemtii sau olandezii nu sunt eficienti ! aceasta normalitate nu vine din lenea angajatilor ci din normele legale precise care stipuleaza plata orelor suplimentare, astfel incat angajatorul se gandeste de 2 ori inainte de a-si permite luxul de a te tine peste program.

rog sa nu uitati ca munca peste program reprezinta bani mai multi in buzunarul angajatorului. acesti bani trebuiesc impartiti cinstit intre angajator si angajat iar legea trebuie tocmai sa reglementeze acest lucru.

in romania in particular mai este o cauza specifica ce trebuie mentionata: EXPATII! de regula sunt cazati la hotel/case inchiriate, famillile lor sunt ramase in tara de origine si pur si simplu NU AU CE FACE ACASA si isi cauta de lucru prin firma ! nu spun ca o astfel de situatie este universal valabila dar este des intalnita in Romania. Intrucat legea nu il obliga sa remunereze corespunzator munca altora peste program isi poate permite sa mai tina si pe altii (localnici) dupa el peste program creindu-se astfel o cutuma, o cultura a firmei in care subalternii intra in sedinta de la 18:00 la 19:00 si au de livrat raportul despre care s-a discutat in acea sedinta dimineatza la ora 9:00.

By: GabrielE

GabrielE — Tue, 16 Mar 2010 05:11:30 +0000

Am lucrat de 9 ani in multinationale si aproape intotdeauna am stat peste program si nu mi-e rusine sa o spun.
1. La un Big4, aveam perioade cand lucram lejer 16 ore pe zi, plus weekenduri, mi-am facut media pentru cei 5 ani petrecuti acolo si a iesit 10,5 ore/zi. Dar timpul se inregistra si la nivelurile inferioare se recunosteau orele suplimentare si teoretic se dadeau zile libere. Practic s-au transformat intr-o prima de plecare de 3000 de euro. Eram eficient si aveam treaba multa deoarece gradul de incarcare varia de la o luna la alta. Cine insista pe plecatul la ora 5 (cand toti ceilalti colegi inclusiv managerul ramaneau) era clar intarziat la promovare. Si, da, eu am fost promovat in timp record la pozitia de manager si sunt mandru de asta.

2. La o sucursala mica a unei multinationale mari mi s-a oferit un salariu dublu fata de Big4 dar s-a discutat de la inceput: orele suplimentare sunt incluse in acest salariu. Dar era vorba de maxim o zi pe saptamana, 2 weekenduri pe an. Si aici am fost apreciat pentru ca imi faceam treaba chiar daca insemna sa stau peste program.

3. La o banca de top le-am zis direct ca ma astept sa fac ore suplimentare fara numar si a fost unul din factorii care i-au facut sa ma angajeze. In practica daca am facut ore suplimentare a fost in principal datorita ineficientei altora pentru ca imi dadeau prea tarziu informatiile pentru raportul care trebuia sa fie gata maine. Dar media este probabil 9 ore pe zi lucrate. Si aici am fost apreciat pentru asta, mai ales ca majoritatea rupeau usa la 5.

Mi-am distrus viata? Nu. M-a afectat? Putin. Am luat masuri? Da, tocmai am plecat si acum stau si imi revin pentru stresul acumulat. Si nu imi fac griji ca nu am bani pentru ziua de maine. Am bani pentru suficienti ANI cat sa nu ma gandesc ca trebuie sa muncesc ci ca vreau sa muncesc. Si am 32 de ani.

By: tomis

tomis — Tue, 16 Mar 2010 04:24:00 +0000

Am citit titlul articolului si am raspuns, 75% pe baza impresiei facute de titlu: limbaj de lemn, retoric. 25% insa il pun pe seama acesto femei ce mor de munca.

Cine moare de munca daca nu cei DISPERATI, dintr-un motiv sau altul, ca isi vor pierde munca daca nu stau peste program?

Exista aici o zona “gri” in care angajatul, de stat/union sau particular, trebuie sa dea treaba gata. Daca se moare in Romania pentru ore peste program, parerea mea este ca lucratorul roman este privit mai de rahat in Romania decit lucratorul din tarile de unde nu se moare pentru orele peste program (din care, eventual, obti overtime).