Economie Social Publicat la 15.3.2010 39 comentarii
De ce accepta angajatul roman sa lucreze peste program?
Dupa ce in 2007 moartea Ralucai Stroescu a generat extrem de multe discutii legate de conditiile de munca din multinationale, iata ca acum ne confruntam cu un caz similar: Ramona Ciciu a decedat duminica dupa patru zile de coma.
In acest articol nu vreau insa sa insist asupra celor doua nume mentionate mai sus, ci voi incerca sa abordez problema orelor suplimentare “fara numar” efectuate de catre unii dintre angajati.
Experienta personala
Am lucrat mai mult de sase ani in multinationale si prin urmare, sunt extrem de familiarizat cu termenele limita, cu proiectele despre care afli astazi ca trebuiau terminate ieri, cu munca peste program, cu lipsa de organizare a unora si incompetenta altora.
Insa, daca privesc in urma, pot numara pe degete zilele in care am plecat din firma dupa ora 8 seara, iar in week-end nu tin minte sa fi venit la birou de mai mult de 3-4 ori. Nu mi-am luat niciodata de lucru acasa!
Pe de alta parte, imi amintesc ca aceleasi persoane stateau tot timpul peste program, imi amintesc ca aceleasi persoane se plangeau permanent ca nu reusesc sa isi termine treaba in cele 8-9 ore “regulamentare”, sau ca aceleasi persoane lucrau 12 ore pe zi cu gandul ca seful le va remarca si le va promova.
De ce accepta angajatul roman sa lucreze peste program?
In acesti sase ani, am remarcat trei categorii de angajati care accepta sa lucreze in mod regulat peste program:
1. Carieristii – cei care vor sa avanseze si considera munca peste program drept o conditie fara de care nu poti avea o cariera de succes;
2. Cei care nu sunt suficient de organizati pentru a isi termina treaba la timp;
3. Cei care accepta sa lucreze peste program pentru ca asa le cere seful, neavand puterea de a spune nu;
1. Carieristii
Multi dintre angajatii cu pretentii au impresia gresita ca pentru a fi promovati, trebuie sa accepte orice sarcina suplimentara si in plus, ca trebuie sa isi demonstreze devotamentul fata de firma acceptand sa lucreze (mult) peste programul normal de lucru.
In primul rand, trebuie sa spun ca managerul care apreciaza sau chiar incurajeaza munca peste program este un manager prost. Punct. Un manager bun incurajeaza si apreciaza obtinerea unor rezultate mai bune, nu efectuarea a nenumarate ore suplimentare.
Imi amintesc ca prin 2004, faceam parte dintr-o echipa de aproximativ 20 de persoane construita cu intentia de a deveni o baza de selectie pentru viitorii manageri ai departamentului de Supply Chain, iar primul dintre noi care a fost promovat, a fost un tip care la ora 5 rupea usa.
Nu imi amintesc sa-l fi vazut vreodata facand ore suplimentare, insa omul era inteligent si stia sa se organizeze, fiind promovat in dauna unora care munceau 12 ore pe zi sau chiar mai mult. Este insa adevarat ca managerul care l-a promovat era francez….
Acum, aceasta persoana lucreaza in SUA la Intel.
Personal, am fost promovat de doua ori in acesti sase ani fara sa imi ceara cineva sa stau peste program sau sa muncesc in week-end.
Morala – este ok sa vrei sa promovezi, sa vrei sa obtii o pozitie mai buna sau un salariu mai mare, insa in loc sa te intrebi cate ore suplimentare trebuie sa faci pentru a obtine asa ceva, intreaba-te ce poti sa faci pentru a obtine rezultate mai bune decat colegii tai. Rezultatele conteaza, nu numarul orelor lucrate!
2. Lipsa de organizare
Lipsa de organizare ne omoara! Sa fim cinstiti – daca seful te anunta ai de terminat un proiect in 5 zile dar tu stii ca il poti termina in 2 zile, cand te apuci de el? Normal, cu maxim doua zile inainte de termenul limita, chiar daca ai avea timp sa il termini mai repede. Iar daca apare ceva neprevazut, trebuie sa faci ore suplimentare pentru a il termina.
Mai departe – am vazut o gramada de persoane care se plangeau toata ziua ca trebuie sa stea peste program pentru ca au prea multe pe cap, desi stiam sigur ca incarcarea lor era mult mai mica decat a altor angajati, care in schimb nu faceau ore suplimentare.
Daca firma la care lucrezi nu iti impune efectuarea unor ore suplimentare dar tu esti nevoit sa le faci pentru a iti termina treaba, de cele mai multe ori explicatia este lipsa ta de organizare.
3. Angajatii care nu au puterea de a spune nu
Aceste persoane reprezinta angajatul perfect. Am avut colegi care gandeau cam asa: “sunt recunoscator companiei ca m-a angajat, ma bucur ca am un loc de munca si ca pot incasa un salariu decent in fiecare luna, iar singura mea grija acum este sa nu imi supar seful. Daca ma da afara, cine ma mai angajeaza?”.
Dupa cum spuneam, acest tip de angajat reprezinta mielul de sacrificiu perfect: crede ca firma ii face un favor ca il plateste, accepta sa lucreze peste program fara sa comenteze, se consulta cu seful inainte de a lua orice decizie si are impresia ca daca ii spune nu sefului, va veni sfarsitul lumii.
Imi este mila de astfel de angajati, insa isi merita soarta. Atunci cand esti recunoscator companiei ca te plateste si te gandesti cu groaza ce faci daca esti concediat, inseamna ca tu insuti ai o parere foarte proasta despre tine si despre valoarea ta ca angajat, iar in aceste conditii, cum poti avea pretentia ca seful tau sa te trateze cu respect?
Concluzie
Pentru multi dintre angajatorii romani, munca peste program (eventual neplatita) a devenit o regula nescrisa pe care daca nu o respecti risti concedierea, insa angajatul are intotdeauna o alternativa – sa nu accepte! Sa aiba puterea de a spune nu atunci cand seful ii cere sa munceasca des peste program fara sa il plateasca!
Stiu ca astfel de indemnuri suna bine in teorie, insa in momentul in care tot timpul nostru se imparte intre birou si pat, avem o mare problema – ii oferim angajatorului pe tava viata noastra.
Iar daca angajatorul profita de atitudinea pasiva si supusa a angajatului, cine este de vina?
Bineinteles, autoritatile trebuie sa sanctioneze practicile abuzive, insa de cele mai multe ori statul intervine atunci cand este prea tarziu.
Cristian Orgonas, Timisoara, blogger din 2008. Am 10 ani experienta in Vanzari, Supply Chain si Achizitii, iar pe acest blog public articole pe teme economice.
15.3.2010, 10:12 am
well, putem rezuma foarte simplu aceasta dezbatere – subiectul zilei prin presa si blogosfera – prin vechea zicala “cum iti asterni, asa dormi”
15.3.2010, 10:14 am
Camil:corect. Este usor sa dai vina pe angajator, pe stat sau pe soarta pentru ca trebuie sa lucrezi 15 ore pe zi….
15.3.2010, 9:38 pm
Scuza-ma dar vorbesti aiurea. Ca si cel de mai sus.
Cand au fost platite in Romania orele suplimentare la privat? Mai ales acum cand angajatilor li s-au pus in fata documente prin care accepta salariul diminuat sau demisia peste 6 luni?
E usor sa fii tare in vorbe dar cand ai o familie si cand nu stii ce te asteapta maine…. e mai greu.
Bugetarii maine ies in strada si cer sprijinul sectorului privat. Cand ITM, Garda Financiara, Politia, statul in final v-a facut voua un serviciu?
15.3.2010, 10:13 pm
Domnule Orgonas, pentru ca anterior mi-am permis sa fiu la randul meu cinic, nu o sa va mai acuz de faptul ca sunteti cinin, dar nu pot sa nu remarc faptul ca in raspunsul sau Chrysthyan are perfecta dreptate.
Statul nu prea face servicii nimanui. Sau sa fie oare ca patronatelor le e mai usor sa dea vina pe angajat, “pe stat sau pe soarta”, ca mediul de afaceri e sub orice critica in Romania…
Sau e vina lor ca nu si-au asternut bine?
15.3.2010, 10:28 am
Mai sunt si cei cu mentalitate comunista… ca trebuie sa linga seful ca sa avanseze. Si cum poti sa lingi mai bine seful decat prin ore suplimentare si terminarea proiectelor inainte de termen? el obtine bonus pt. aceasta performanta a ta
La una din multinationalele la care am lucrat eu, “leader in IP development”, erau promovati doar “lingai”.
15.3.2010, 10:33 am
Gabriel: sunt cazuri si cazuri. Eu personal nu am trecut prin companii de genul celor in care sunt promovati doar cei care se “gudurau” pe langa sef.
15.3.2010, 12:48 pm
Nu cred ca lingaii sunt cei ce o iau razna de la munca. De regula sunt persoane ambitioase care vor sa performeze intr-un domeniu in care nu au abilitati si compenseaza prin munca. Asta pana pica in nas …
Lingaii rareori folosesc munca(reala nu simulata) pentru a se afirma …
15.3.2010, 7:55 pm
Oamenii astia au un nume le zice pupincuristi, iar ceea ce fac ei a devenit un fenomen numit “pupincurism”. Fenomenul in sine e omniprezent in firmele mici cu management romanesc.
E vorba aici intradevar de acea metalitate “comunista” pe care o are pupincuristul, dar mai ales seful care vede in asta o cale de afirmare a statului sau social.
15.3.2010, 10:48 am
well…dupa cate vad la dv in profil sunteti economist si roman, deci ar trebui teoretic sa stiti mai bine de ce se sta peste program. Probabil ca lucrand doar prin multinationale, ati fost mai ferit de declaratii, controale garda fin, lacune ale legislatiei, functionari ‘super pregatiti’ de la stat, etc si toate bucuriile prin care trec cei care lucreaza in companiile private autohtone in departamentul financiar.
In regretabilul caz al Dnei Stroescu, tot ce pot spune ca Project managerul si team leaderul ‘in charge’ ar trebui serios evaluati (si probabil concediati, actionati penal pentru neglijenta in serviciu – daca e posibil, etc).
In plus in ar trebui luate masuri interne in cadrul companiei pentru a preveni in viitor astfel de situatii.
15.3.2010, 11:47 am
Khris: ar trebui sa ne intrebam si de ce munesc intreprinzatorii, mai ales in primii 4-5 ani ai propriei afaceri cate 90-100 de ore pe saptamana.
Apoi ar trebui sa ne intrebam despre rolul femeii in societate: caci in afara de serviciu, femeia are si o familie iar de copii mai degraba se ocupa mama…
Si ar mai fi multe intrebari.
Insa, ca sa comentez si on-topic
— managerii au si ei obiectivele lor si sefii lor. Daca ei isi pot face viata usoara prin a le face altora viata grea, probabil ca asta vor face: viata grea subalternilor. Aici intervine insa cultura firmei dar si legislatia prin spijinirea unui program mai flexibil.
15.3.2010, 8:07 pm
Legislatia este aliniata la nivelul Uniunii Europene; observam insa ca nu este respectata…
Poate ar trebui sa il intrebam pe Adrian Nastase de ce nu este respectata!
15.3.2010, 11:57 am
O intrebare simpla cu un raspuns la fel de simplu angajatii sunt platiti foarte prost uneori chiar atunci cand angajatorul castiga forte bine dupa urma angajatului iar bani castigati nu ajung aproape niciodata pentru toate mai ales daca stai in chirie esti mort cu 15-18 mil in bucuresti nu ai cum trai dupa toate facturile mancare si chirie nu stiu daca mai ramai cu 3 mil,practic traiesti doar ca sa platesti facturi.
15.3.2010, 12:19 pm
stai linistit asa se intampla in toata tara… nu numai in Bucuresti, in Cluj nu poti trai daca ai masina si chirie de platit in fieacre luna din 15 milioane, pentru ca o sa ajungi ca un zombie (prost imbracat, flamand mereu, si depresiv-agresiv), solutia este simpla… muncesti pentru tine sau fugi din tara.
15.3.2010, 12:35 pm
Stiu sunt aceiasi situatie si nu din bucuresti nu stau peste program(nu am unde promova nu ca as faceo pentru asta) dar imi iau acasa de lucru ca se castiga mult mai bine decat la munca.
Oricum ii inteleg pe cei care stau peste program pentru mai multi bani salariile sunt de mizerie in romania si nu prea sunt alternative cel putin aici nu sunt deloc joburi pe domeniul meu deci nici o alternativa,si probabil pentru multi e la fel.
Plus ca piata e plina de muncitori ne-educati si angajatorul zice daca asta nu vrea sa munceasca peste program il dam afara si gasim al fraier care munceste.
Poate ca saraca femeie era una din viitori executati silit care au incercat sa-si faca o viata si-a luat un credit in periada de boom si acum aveau credite si datorii si trebuia sa munceasca peste program sa le plateasca.
Cred ca daca salariile ar fi mai decente ar mai ramane peste program doar cei care cred ca doar asa promovezi.
15.3.2010, 12:08 pm
Cand cineva intra la servici, cu cardul, se inregistreaza in sistem ora de intrare.
Se inregistreaza ora de iesire cand pleaca.
La finele lunii se face media.
Daca sunt zilnic ore peste program un manager de hr ar trebui sa se intrebe daca angajatii nu sunt suficient de pregatiti, sau firma le cere prea mult.
In Romania, munca peste program este vazut ca dovada de implicare si daruire.
Gresit. Munca peste program omoara la propriu persoana.
Pana omoara persoana omoara altele : hobby-uri, viata sexuala, timpul de calitate disponibil pentru a fi dedicat sotiei, copiilor, sufletului ( ma gandesc la concerte, teatru, citit aici).
15.3.2010, 12:56 pm
Din nou ar trebui sa invatam de la nemti … Acolo firmele sunt amendate daca salariatii depasesc 10 ore pontate pe zi(si firmele sanctioneaza angajatii in atari situatii pentru a se proteja).
15.3.2010, 12:27 pm
In septembrie as fi facut 10 ani de munca in aceeasi multinationala. Insa nu o sa se intample deoarece acum vreo 10 zile mi-am dat demisia. Ma rog, s-ar putea sa pastrez anumite relatii de munca pentru o perioada limitata.
Ceea ce scrii tu este corect dar incomplet. Sunt si alti factori mai putini dependenti de personalitatea angajatului: nerespectarea normelor de lucru de catre managerii romani, obsesia pentru reduceri de costuri combinata cu celebrul obicei romanesc “lasa ca merge si asa”, pe de-o parte.
Din partea salariatului, pe langa fricile provenite din educatie (sau lipsa ei) mai e vorba si de protectia sociala inexistenta (din ajutorul de somaj mori de foame) ceea ce taie cheful de asumat riscuri, precum si insecuritatea economica din Romania ce face ca intrebarea “daca imi las acum jobul, cand, cum si ce alt job imi voi gasi?” sa fie una destul de corecta. Sigur, nu vorbim despre cei suficient de competitivi pentru a fi angajati de Intel in SUA.
Pe total deseori avem o combinatie nefericita intre cultura vestica bazata pe valori precum performanta si individualismul oamenilor mandri si independenti si cultura locala bazata pe relatii gen boier – sluga, in care recompensa este dependenta de bunavointa stapanului si nu de perfomanta, iar in loc de individualism avem apologia supravieturii umile si neobservate.
Un boier ce pretinde perfomanta si o sluga ce pentru a supravietui ar avea nevoie de mandrie si apetit pentru risc sunt o combinatie extrem de nefericita. Rezultatul sunt doar niste oameni epuizati, frustrati, inraiti, si neproductivi.
15.3.2010, 1:07 pm
pai, din pacate, ceea ce reiese din acest material e ca saraca femeie decedata a fost o proasta, limbista si chiar incompetenta dpdv organizatoric. adica nu stia sa se organizeze. si ca, de fapt, vina nu e doar a ei ci si a managerilor de firma pt ca si ei sunt niste prosti ca nu au stiut sa se organizeza a.i. sa nu se ramana dupa orele de program. pacat. mare pacat.
15.3.2010, 1:08 pm
tipic romanesc: tot mortul e de vina
15.3.2010, 1:17 pm
lulu: nu am spus asta! Spun doar ca nu trebuie sa aratam imediat cu degetul spre angajator.
Daca lucrezi in fiecare zi 12 ore desi tu esti platit pentru doar 8, cine este de vina? Seful sau tu?
In plus, prea multi angajati accepta tot felul de magarii din partea angajatorului de frica sa nu fie concediati.
15.3.2010, 1:29 pm
Pai daca esti platit pentru 8 si tu tre sa faci 12 in fiecare zi ca ca sa echivalezi cu un anagajat normal care face in 8 ore ce are de facut in 8 ore inseamna ca e tot vina firmei pentru ca tine angajat un lucrator neperformant,lucru mult prea putin probabil dat fiind natura specifica in romania si in firme adica sa aduci bani cat mai multi cu cheltuieli cat mai putine.
Adica daca ea statea 12 ore sa faca ce fac alti in 8 inseamna va dati seama cat curent consuma in plus,iar seful este la fel de ineficient ca tine.Oricum am inteles ca era angajata acolo de ani buni deci pica din start faza cu era ineficienta,daca era asa ineficienta zbura demult nu rezista ea acolo peste 6 ani.
Singurul motiv pentru care statea in plus cred ca era ori ca era obligata ori avea datorii si trebuia sa stea peste program sa se descurce.
15.3.2010, 8:25 pm
Frica e cauzata de o serie de factori. Sa luam in calcul faptul ca suntem in plina criza economica, iar daca pleci vei intradevar dificultati sa iti gasesti un loc de munca.
In primul rand la interviu esti intrebat de ce ai plecat de la vechiul loc de munca, iar daca raspunzi ca erai suprasolicitat esti imediat descalificat.
Mai mult un nou loc de munca similar, pentru un nou angajat, este renumerat cu 30-50% mai putin decat locul de munca anterior, si te vei gasi muncind la fel de mult pe bani mai putini.
Aici avem de a face cu o problema de calcul a factorilor de risc, fiind pus intre alegerea de a murii pe bani multi sau pe mai putini.
15.3.2010, 1:26 pm
Sunt si eu de parere ca muncitorul de rand ar trebui sa-si schimbe putin mentalitatea. Primul pas ar fi sa constientizeze in mod real propria valoare si sa nu mai creada ca firma ii face un favor platindu-l, ci ca el face un favor firmei muncind pentru ea. Un profesionist cu o asemenea mentalitate nu va fi dat afara niciodata. Dar trebuie sa fie profesionist.
Un caz real. IN plina criza, cand multinationala dadea oameni afara si taia salarii, fratele meu s-a dus la sef si i-a zis ca vrea o marire de salariu. Seful i-a zis ca nu se poate. Fratele meu a spus ca, in cazul asta pleaca, desi are si el rate si nu avea nicio oferta. In cele din urma i s-a marit salariul.
15.3.2010, 1:47 pm
un mail la adresa din comentariu, pls. am o propunere la boier dvs
15.3.2010, 2:31 pm
Oare avea asigurare de sanatate gen dead peasant
ca in america ca stiu o multinationala care facea asigurari de viata la angajati.
15.3.2010, 8:31 pm
Hmm, asta e o idee geniala de business! Astfel iti poti determina angajatul sa munceasca fara frica de moarte.
15.3.2010, 2:57 pm
De acord cu tine in ceea ce priveste experienta personala. Si eu am trecut prin mediul bancar si toate lumea din interior se plangea si se plange in continuare de stat peste orele de program, insa, personal nu ma pot “lauda” cu astfel de performante. Au fost cateva cazuri cu totul exceptionale.
Pe langa cele 3 categorii mari si clare, mai sunt si combinatii intre ele. In Romania se intalnesc extrem de multi carieristi lipsiti de orice simt organizatoric, altfel supus carieristi haotici. Vai de angajatii care au astfel de sefi. Mai exista categoria de carieristi “lingai” care stau peste program doar pt ca le cere seful si stiu ca daca fac cum le cere seful vor fi promovati mai incolo.
La noi se discuta foarte rar de cei 3E (Economie, Eficienta, Eficacitate), de pus in practica nici nu poate fi vorba. Pacat, toata lumea ar avea de castigat.
15.3.2010, 5:46 pm
un articol chiar bun. In calitate de angajator inca sustin ca rezultatele primeaza in fata orelor sumplimentare.
Dar nu prea sunt de acord cu ultima parte, cu interventia statului. Este vorba de alegerea angajatului de a sta intr-o firma in care i se cere asta si de alegerea angajatorului de a-si asuma un risc, cel de a pierde angajatul. Sigur, intr-un climat economic ca si asta, multi oameni vor sa isi pastreze jobul, iar angajatorii profita de chestia asta.
Un alt punct important pe care l-ai atins este competenta managerilor romani: adica aproape inexistenta. lipsa de oraganizare trebuie imputata in PRIMUL rand managerului. el/ea este responsabil(a) de eficienta si rezultatele unei echipe, de la ei trebuie sa plece organizarea, ori in cele mai multe cazuri asta nu se intampla. si din cauza asta, un manager ineficient va aprecia mereu orele suplimentare din partea subordonatilor pentru ca nici acest manager nu stie ce inseamna eficienta. apreciaza doar factorul cantitativ.
Care ar fi solutia? este mai multe
incepand de la traininguri adevarate (nu facute de companii cu angajati 100% romani, pentru ca nu avem ce invata de la ei), apoi cu management strain (unde se poate), o minima dorinta de auto perfectionare a managerilor, macar cateva carti intr-un fel de bilblioteca a firmei care sa vorbeasca despre subiectele tipice eficientei si organizarii.
Cand se va schimba ceva? In cel puti 10-20 de ani. Chiar is generatia managerilor care sunt acum la varste intre 30 si 35 de ani este relativ compromisa, radacinile comunismului sunt mult mai adanci decat ar parea.
Inca o data, f bun articolul
15.3.2010, 7:49 pm
“Because task durations have been planned at the 50% probability duration, there is pressure on the resources to complete critical chain tasks as quickly as possible, overcoming student’s syndrome and Parkinson’s Law.”
http://en.wikipedia.org/wiki/Critical_Chain_Project_Management
“Resursele” sunt angajatii.
16.3.2010, 6:24 am
Am citit titlul articolului si am raspuns, 75% pe baza impresiei facute de titlu: limbaj de lemn, retoric. 25% insa il pun pe seama acesto femei ce mor de munca.
Cine moare de munca daca nu cei DISPERATI, dintr-un motiv sau altul, ca isi vor pierde munca daca nu stau peste program?
Exista aici o zona “gri” in care angajatul, de stat/union sau particular, trebuie sa dea treaba gata. Daca se moare in Romania pentru ore peste program, parerea mea este ca lucratorul roman este privit mai de rahat in Romania decit lucratorul din tarile de unde nu se moare pentru orele peste program (din care, eventual, obti overtime).
16.3.2010, 7:11 am
Am lucrat de 9 ani in multinationale si aproape intotdeauna am stat peste program si nu mi-e rusine sa o spun.
1. La un Big4, aveam perioade cand lucram lejer 16 ore pe zi, plus weekenduri, mi-am facut media pentru cei 5 ani petrecuti acolo si a iesit 10,5 ore/zi. Dar timpul se inregistra si la nivelurile inferioare se recunosteau orele suplimentare si teoretic se dadeau zile libere. Practic s-au transformat intr-o prima de plecare de 3000 de euro. Eram eficient si aveam treaba multa deoarece gradul de incarcare varia de la o luna la alta. Cine insista pe plecatul la ora 5 (cand toti ceilalti colegi inclusiv managerul ramaneau) era clar intarziat la promovare. Si, da, eu am fost promovat in timp record la pozitia de manager si sunt mandru de asta.
2. La o sucursala mica a unei multinationale mari mi s-a oferit un salariu dublu fata de Big4 dar s-a discutat de la inceput: orele suplimentare sunt incluse in acest salariu. Dar era vorba de maxim o zi pe saptamana, 2 weekenduri pe an. Si aici am fost apreciat pentru ca imi faceam treaba chiar daca insemna sa stau peste program.
3. La o banca de top le-am zis direct ca ma astept sa fac ore suplimentare fara numar si a fost unul din factorii care i-au facut sa ma angajeze. In practica daca am facut ore suplimentare a fost in principal datorita ineficientei altora pentru ca imi dadeau prea tarziu informatiile pentru raportul care trebuia sa fie gata maine. Dar media este probabil 9 ore pe zi lucrate. Si aici am fost apreciat pentru asta, mai ales ca majoritatea rupeau usa la 5.
Mi-am distrus viata? Nu. M-a afectat? Putin. Am luat masuri? Da, tocmai am plecat si acum stau si imi revin pentru stresul acumulat. Si nu imi fac griji ca nu am bani pentru ziua de maine. Am bani pentru suficienti ANI cat sa nu ma gandesc ca trebuie sa muncesc ci ca vreau sa muncesc. Si am 32 de ani.
16.3.2010, 9:50 am
problema cea mai mare provine din insasi legislatie, care nu prevede plati suplimentare SUBSTANTIALE pentru munca peste program. cine a calatorit si muncit prin Europa a observat probabil ca oamenii de rand muncesc dupa un program fix, au pauze de pranz si au sarbatori legale fara numar. si nu puteti spune ca francezii, nemtii sau olandezii nu sunt eficienti ! aceasta normalitate nu vine din lenea angajatilor ci din normele legale precise care stipuleaza plata orelor suplimentare, astfel incat angajatorul se gandeste de 2 ori inainte de a-si permite luxul de a te tine peste program.
rog sa nu uitati ca munca peste program reprezinta bani mai multi in buzunarul angajatorului. acesti bani trebuiesc impartiti cinstit intre angajator si angajat iar legea trebuie tocmai sa reglementeze acest lucru.
in romania in particular mai este o cauza specifica ce trebuie mentionata: EXPATII! de regula sunt cazati la hotel/case inchiriate, famillile lor sunt ramase in tara de origine si pur si simplu NU AU CE FACE ACASA si isi cauta de lucru prin firma ! nu spun ca o astfel de situatie este universal valabila dar este des intalnita in Romania. Intrucat legea nu il obliga sa remunereze corespunzator munca altora peste program isi poate permite sa mai tina si pe altii (localnici) dupa el peste program creindu-se astfel o cutuma, o cultura a firmei in care subalternii intra in sedinta de la 18:00 la 19:00 si au de livrat raportul despre care s-a discutat in acea sedinta dimineatza la ora 9:00.
16.3.2010, 4:56 pm
ai observat insa in ce ritm muncesc expatii? sau romanii care muncesc peste granita? chestia cu pauzele lungi si dese nu se aplica decat la romani in romania. Si mai e ceva: codul muncii in Romania are un singur diavol: patronul. Salariatul are intotdeauna dreptate: si cand chiuleste si cand FURA si cand a baut pana la 3 dimineata si cand bea alcool in pauza de pranz si cand il scuipa pe sef si cand ii da in cap sefului si cand… Copilul aceala a murit si asistenta a capat observatie scrisa! dr. Ciomu are drept de practica..
16.3.2010, 12:22 pm
Culmea, incidente de genul celor doua de la care porneste articolul, nu au loc in sectoarele cele mai prost platite ale economiei, ci din contra. Ce ne spune asta? Ca la mijloc e cu siguranta si o exagerare din partea angajatului, fie ca e vorba de lacomie, de dorinta de a promova sau de teama de a nu pierde un job bine platit si a o lua din nou de la capat, de jos. E perfect plauzibil, mai ales avand in vedere ce varsta aveau cele doua femei.
16.3.2010, 12:42 pm
sa nu uitam ca la japonezi astfel de decese sunt ceva destul de comun
17.3.2010, 9:09 am
cinic la extrem: nu cumva diferenta de nivel de trai intre noi si japonezi e cam proportionala cu raportul intre numarul de victime de karoshi intre japonezi si noi?
16.3.2010, 11:59 pm
[...] langa asta am dat de un articol interesant la khris in care mi-am regasit ideile proprii. Il citez: Am remarcat trei categorii de angajati care accepta [...]
19.3.2010, 3:28 pm
Interesant articol, dar citind unele comentarii am zambit amar.
Prin simpla observatie a unui om care munceste de 7 ani in multinationale pot sa va spun ca acei pupincuristi de care aparent toata lumea se detaseaza sunt cei care muncesc cei mai putin dar stau intotdeauna(!) peste program macar putin; sunt cei care -paradoxal- arata primii cu degetul la presupusi alti pupincuristi; sunt cei care vin pe pile si sunt primii promovati pentru ca “stau peste program, isi dau interesul” (prin asta intelegandu-se ca tin la curent pe “sef” cu tot ce se intampla in firma; ca orice fapt -indiferent cat de infim- devine de o importanta majora si motivul pentru care a pierdut cine stie cate ore..); sunt acei oameni pe care daca nu-i cunosti de ceva vreme ii crezi a fi cei mai muncitori, cei mai cei, pe cand toti ceilalti il sapa si sunt .. mai stiu eu cum.
Nu stiu daca m-am facut prea bine inteleasa, este revoltator ca si sefi care aparent sunt drepti si urasc pupincurismul se lasa prinsi in final in capcana barfelor si a minciunilor.
Si nu, nu scriu in mod subiectiv (nu stau peste program si chiar nu sufar de pupincurism sau mania barfelor) si nu ma refer la un caz particular, ci la o boala care se impanzeste extraordinar in majoritatea firmelor conduse de romani.
Din aceasta perspectiva, sa revin la subiect : eu nu as condamna toate persoanele care stau peste program, pentru ca de multe ori sunt impinse de straturile ierarhice pline de pupincuristi si .. -de ce sa nu recunoastem.. – de foame, de grija zilei de maine.
Am senzatia ca multi dintre cei care comenteaza aici deja au atins anumite nivele ierarhice si au uitat/omis din discutie grija zilei de maine, grija ca maine nu ai cu ce-ti plati chiria, ca nu ai cu ce hrani parintii sau copii, problemele omului obisnuit..
Si din nou va asigur ca nu sunt subiectiva, doar ca eu nu am uitat de unde am plecat.
In consecinta, va rog nu aruncati prea repede cu piatra, nu fiti precum in bancul ala in care furnicuta muncitoare este prima concediata de zecile de sefi… Ar trebui sa incepem o campanie de dez-pupincurizare de la varf!
Respect.
20.3.2010, 4:44 am
Cristian, te felicit pentru articol!