Economie Publicat la 11.1.2009 77 comentarii
Marea criza economica din perioada 1929-1933
In ultimele luni s-a tot vorbit despre marea criza economica din perioada interbelica si am considerat ca ar fi util pentru toti cititorii acestui blog sa scriu un articol pe aceasta tema, in care sa explic ce si cum s-a intamplat. Iar dupa cateva zile de documentare, a “iesit” articolul de mai jos, cam lung, dar mai scurt nu se putea avand in vedere intentia mea de a explica mai pe larg situatia. Deci, sa incepem.
I Premisele crizei
America tocmai isi revenea dupa primul razboi mondial iar economia intra intr-o noua era. Dezvoltarea fara precedent a inovatiilor tehnice si stiintifice din timpul razboiului si imediat dupa, a creat o prapastie intre capacitatea industriei de a genera produse competitive si capacitatea salariatilor de a le cumpara, in timp ce rata de economisire a populatiei cu venituri peste medie era mai mare decat cresterea oportunitatilor de investitii, ceea ce a dus la o crestere fara precedent a preturilor unor active actiuni si imobiliare in principal.
Activitatea economica a explodat in perioada 1920-29, indicele productiei industriale calculat de FED crescand de la 81 de puncte in 1920 la 114 in 1929 (deci o crestere de 41%), in timp ce rata medie anuala de crestere a PIB-ului SUA in aceeasi perioada a fost de 4.6%. Ben Bernanke mentioneaza intr-o carte publicata in 1983 ca intre 1925-1929, industria SUA a produs aproximativ jumatate din totalul productiei industriale a lumii.
Insa conform NBER, toata aceasta perioada de crestere economica a fost marcata de trei recesiuni de mai mica amploare: prima recesiune a durat 18 luni, in perioada ianuarie 1920 – iulie 21 si a dus la scaderea PIB cu 2%, a doua a avut loc intre mai `23 si iulie`24 iar a treia intre octombrie `26 – noiembrie`27, insa fara sa aiba implicatii economice serioase. Tot in aceasta perioada, FED a inceput sa utilizeze politica monetara in scopul atenuarii fluctuatiilor ciclurilor economice iar sfarsitul primei recesiuni mentionate anterior a fost grabit de noua atitudine a FED care, prin imprumuturile pe care le-a acordat in special bancilor, a dus la cresterea investitiilor in economie, cu efect direct in cresterea PIB.
In ceea ce priveste bursa, aceasta a crescut spectaculos timp de 8 ani inainte de 1929, indicele Dow Jones crescand cu peste 600% (de la 63.9 puncte in 24 august 1921 la 381.17 puncte in 4 sept. 1929) iar motivele au fost urmatoarele (cf American History 102):
1. Cresterea numarului investitorilor
Investitiile la bursa au fost vazute drept o cale usoara de imbogatire (easy money) si se estimeaza ca in orice moment al perioadei 1925-29, cel putin 4 milioane de americani detineau actiuni la bursa. Intrarea permanenta a unor noi investitori concomitent cu iesirea altora, a asigurat un flux continuu de “bani noi” in piata ceea ce a dus la o crestere fara precedent a pretului actiunilor.
2. Cresterea ratei de economisire
Datorita cresterii economice, tot mai multi americani isi permiteau sa faca economii, iar o parte din aceste economii erau investite la bursa
3. Politica banilor ieftini
In aceasta perioada, bancile ofereau americanilor posibilitatea contractarii de imprumuturi mult mai usor decat inainte si este foarte probabil ca pe langa masini si case, multi dintre cei care au luat credite au investit o parte din bani si la bursa
4. Investitiile companiilor au creat supraproductie
In 1925, in industrie au devenit vizibile primele semne ale supraproductiei (cresterea stocurilor). Insa, anticipand cresterea cererii, managementul companiilor a decis reinvestirea profitului in noi capacitati de productie, accentuand o problema deja existenta. Au fost angajati noi muncitori care la randul lor au inceput sa cumpere pe datorie produse si servicii, generand astfel o crestere a productiei si implicit o crestere a pretului actiunilor.
5. Lipsa reglementarilor privitoare la activitatea bursiera
La momentul respectiv, cadrul legal era unul extrem de permisiv si drept urmare, companiile isi cresteau dupa voie capitalul social prin emiterea de noi actiuni care erau vandute investitorilor. Tranzactionarea “in marja” a explodat, investitorii, convinsi de continuitatea trendului ascendent, cumparau actiuni in marja (platind doar o fractiune din valoare) urmand sa le vanda peste cateva luni la un pret mai mare si sa castige diferenta, ceea ce a dus la crearea unui urias joc piramidal avand in vedere ca majoritatea banilor care erau investiti la bursa de fapt nu existau.
6. Psihoza consumului
Anii `20 au reprezentat pentru americani o perioada de consum feroce iar drept exemplu, am sa va dau cateva cifre: productia de masini a crescut de la 2M in 1920 la 5.5M in 1929 iar numarul biletelor de cinema vandute a crescut de la 40 la 100 de milioane pe saptamana, cinematografia devenind a zecea industrie ca importanta. Americanii cumparau orice, de la masini, aparate de radio si aspiratoare, la bilete de cinema si excursii in Europa, deci nu este de mirare ca actiunile companiilor de orice fel au crescut la bursa intr-un mod complet necontrolat.
Optimismul in ceea ce priveste evolutia economiei era atat de mare incat, la alegerea sa in 1928, presedintele Hoover a declarat ca “America se afla astazi mai aproape de triumful bogatiei asupra saraciei decat a fost in toata istoria sa”, iar la inceputul anului 1929, John Jacob Raskob, CEO General Motors, a scris un articol numit “Toata lumea trebuie sa se imbogateasca” in care a sugerat ca orice american poate deveni bogat daca va investi saptamanal la bursa $15, desi la momentul respectiv venitul unui muncitor nu depasea $17-$22/saptamana.
Nota: recunoasteti in cele spuse mai sus o parte din Romania anilor 2004-2008?
II Cifre si fapte
In luna octombrie a anului 1929, istoria a considerat ca a venit momentul ca America sa plateasca pentru toate excesele facute in ultimii 10 ani. Bursa s-a prabusit cu 40% si doua au fost zilele care au ramas in memoria investitorilor: 24.10 – black Thursday – joia neagra, ziua in care trendul bursier s-a transformat din bullish (crescator) in bearish (de scadere) si, in special, 29.10 – black Tuesday – martea neagra, cea mai devastatoare zi din toata istoria bursiera a SUA, zi in care s-a anulat toata cresterea bursei din ultimul an. Doar in perioada 29 oct-13 nov, de pe bursa s-au evaporat 30 de miliarde de dolari, suma comparabila cu totalul cheltuielilor SUA in primul razboi mondial. In trei ani, indicele Dow Jones a pierdut 89% din valoare, scazand de la 381.17 puncte in 03.09.1929 la 41 de puncte in 05.07.1932 si ii vor trebui 26 de ani pentru a isi depasi din nou maximul atins inaintea crizei.
Oficial, criza economica a durat din august 1929 pana in martie 1933, iar evolutia PIB-ului SUA a fost urmatoarea: 1929 – $87 miliarde; 1930 – $75 (-13%); 1931 – $59 (-21%); 1932 – $42 (-29%); 1933 – $40 (-5%). Pentru a vedea si influenta acestei crize asupra celorlalte economii dezvoltate, va prezint tabelul de mai jos in care se vede evolutia indicelui productiei industriale aferent fiecarei tari in perioada crizei, anul 1929 fiind luat drept reper (100).
|
|
1927 |
1928 |
1929 |
1930 |
1931 |
1932 |
1933 |
1934 |
1935 |
|
Britain |
95 |
94 |
100 |
94 |
86 |
89 |
95 |
105 |
114 |
|
Canada |
85 |
94 |
100 |
91 |
78 |
68 |
69 |
82 |
90 |
|
France |
84 |
94 |
100 |
99 |
85 |
74 |
83 |
79 |
77 |
|
Germany |
95 |
100 |
100 |
86 |
72 |
59 |
68 |
83 |
96 |
|
Italy |
87 |
99 |
100 |
93 |
84 |
77 |
83 |
85 |
99 |
|
Sweden |
85 |
88 |
100 |
102 |
97 |
89 |
93 |
111 |
125 |
|
U.S. |
85 |
90 |
100 |
83 |
69 |
55 |
63 |
69 |
79 |
Sursa: Industrial Statistics, 1900-57 (Paris, OEEC, 1958), Tabelul 2
Ca urmare a scaderii activitatii industriale, in 1933 aproximativ 25% (15 milioane) dintre americanii apti de munca erau someri iar venitul mediu al celor care aveau totusi de lucru a scazut cu 43%.
In ceea ce priveste sectorul bancar, daca in anii premergatori crizei apareau banci noi intr-un ritm de 4-5 pe zi, in timpul crizei au falimentat in medie doua pe zi. Criza din sectorul bancar a avut trei faze:
1. octombrie-decembrie 1930, moment in care pentru prima data, unele banci au inceput sa dea semne de slabiciune iar lipsa oricarei garantari a depozitelor a facut ca panica sa se raspandeasca rapid. Daca inainte de crearea FED in 1913, bancile private aveau posibilitatea de a lupta impotriva unei recesiuni economice prin imprumuturi acordate prin intermediul unor case de clearing si/sau suspendarea temporara a dreptului de a lichida un depozit, dupa crearea FED, luarea unor astfel de masuri a devenit responsabilitatea acesteia dar in 1930, Rezervele Federale fie nu au dorit, fie nu au putut sa opreasca raspandirea acestei crize in sistemul bancar.
2. iunie-decembrie 1931. Aceasta faza a fost prefatata de falimentul celei mai mari banci austriece, Kredit-anstalt (mai 1931), moment care a adus panica si in sistemul bancar european. In anul respectiv in SUA, indicele preturilor a scazut cu 9.4% (deci deflatie), indicele productiei industriale s-a prabusit cu 15%, masa monetara M1 s-a redus cu 5.7% iar rata dobanzii a ramas stabila la 11.3%.
3. decembrie 1932 – martie 1933. Aceasta a treia faza a reprezentat apogeul Marii Crize. Comparativ cu 1929, datele macroeconomice aratau astfel: rata somajului a crescut de la 3% la 25%, bursa a pierdut 80% din capitalizare, indicele productiei industriale a scazut cu 52%, masa monetara s-a contractat cu 33%, indicele preturilor a scazut cu 33% iar o treime dintre banci ori au dat faliment, ori au fost preluate.
III Renasterea
Sfarsitul crizei a coincis cu instalarea la putere a presedintelui F.D. Roosevelt, care a venit la Casa Alba cu un plan ce a ramas in istorie: The New Deal. Printre masurile luate de noul guvern se regasesc: (i) infiintarea Reconstruction Finance Corporation, o entitate prin intermediul careia au fost furnizate lichiditati sistemului financiar; (ii) adoptarea Securities Exchange Act prin care s-au reglementat tranzactiile in marja si s-a stabilit cadrul legal in ceea ce priveste imprumuturile pe care bancile le pot acorda pentru astfel de tranzactii; (iii) bancile de investitii s-au separat de cele comerciale prin Glass-Steagal Act.
Pentru combaterea somajului, noul guvern a infiintat „Civilian Conservation Corpsâ€, o organizatie care angaja tineri intre 18 si 25 de ani pentru munca in folosul comunitatii (plantare de copaci, ecologie, etc), tineri care erau platiti cu $30 pe luna. Se estimeaza ca aproximativ doua milioane de americani au fost inrolati in acest program.
In ceea ce priveste agricultura, Congresul a aprobat legea numita Agricultural Adjustment Act, prin care statul acorda fermierilor o compensatie baneasca pentru ca acestia sa renunte la cultivatea unei parti a pamantului (avand in vedere scaderea preturilor din perioada anterioara, scadere care a dus la falimentul agriculturii, acum statul incerca sa creasca pretul alimentelor prin reducerea productiei). Intre 1932-35, venitul fermierilor americani a urcat cu 50% iar pana in 1940, se estimeaza ca aproximativ 6 milioane de fermieri au primit un astfel de ajutor.
Industria a beneficiat de aparitia in 1933 a “The National Industrial Recovery Act (NIRA)” prin care guvernul a stabilit noi reguli de business si a incurajat crearea a noi locuri de munca insa, NIRA a fost declarat neconstitutional in 1935 datorita faptului ca incuraja formarea cartelurilor si favoriza companiile mari.
Toate aceste masuri (si multe altele), au dus la o crestere foarte rapida a economiei in anii care au urmat insa in 1935, productia industriala inca era cu 25% mai mica decat in 1929, in timp ce somajul scazuse de la 25% la 17%. Doar in 1940 se poate spune ca economia SUA si-a revenit complet dupa aceasta criza.
IV Concluzii
Putem compara efectele crizei economice actuale cu cele generate de criza din 1929-33? Raspunsul la aceasta intrebare poate fi impartit in doua:
- da, pentru ca si aceasta criza a fost cauzata de specularea in exces a unor active financiare, in special actiuni si imobiliare (sa nu uitam, creditele subprime au declansat aceasta criza economica), active al caror pret a crescut complet necontrolat in ultimii 10 ani iar acum, cand pretul acestora se apropie de valori mai normale, descoperim ca bogatia mondiala s-a redus cu 30.000 de miliarde de dolari. In plus, este evident faptul ca guvernele si diferitele institutii de reglementare nu au tinut pasul cu vremurile iar cadrul legislativ existent in unele domenii este complet depasit.
- nu, pentru ca acum exista mai multa bogatie, situatia economiei mondiale este incomparabil mai buna decat a fost in urma cu 80 de ani iar guvernele au fonduri pentru a lupta impotriva acestei crize. Cei mai pesimisti analisti indica pentru 2009, an considerat ca reprezentand apogeul crizei, o scadere a PIB-ului SUA de 3-4% in timp ce rata somajului nu va trece de 8-9%. Comparati aceste cifre cu cele de acum 80 de ani si veti vedea de ce situatiile nu se compara daca discutam in procente. In cifre absolute insa, pierderile de acum sunt mult mai mari avand in vedere ca in perioada 1929-33, o scadere a bursei cu 80% a dus la pierderi de zeci de miliarde de dolari in timp ce acum, o scadere de doar 40% a DJIA a dus la pierderi de mii de miliarde.
Nu stiu nici cand si nici cum se va termina aceasta criza, insa sunt convins ca in perioada urmatoare, in SUA se vor pune bazele unui nou “New Deal” prin care vor fi reglementate tranzactiile la bursa, piata bancara si modul in care se evalueaza valoarea activelor depuse drept garantii pentru credite.
La 80 de ani de la cea mai mare criza financiara din istorie, businessul mondial are nevoie de noi legi si reguli pentru a functiona. Capitalismul in forma actuala si-a demonstrat limitele iar pentru a continua sa produca bogatie, fundamentele acestuia trebuie ajustate. Vor invata guvernele si investitorii ceva din actuala criza mondiala? Doar timpul ne-o va arata.
Cristian Orgonas, Timisoara, blogger din 2008. Am 10 ani experienta in Vanzari, Supply Chain si Achizitii, iar pe acest blog public articole pe teme economice.
12.1.2009, 9:55 am
[...] cum s`a ajuns in SUA la Marea criza din anii 30, ca si despre similitudinile cu Romania puteti citi aici. “Anii `20 au reprezentat pentru americani o perioada de consum feroce. Americanii cumparau [...]
12.1.2009, 11:10 am
in ’48-’50 au existat premisele unei noi crize.. insa atunci s-au pus bazele consumerismului dus la rang de religie.
12.1.2009, 11:13 am
@sebah: acum, 70% din PIB-ul SUA este generat de consum
12.1.2009, 11:25 am
@sebah: in ’48-’50 au existat temeri ca va fi o criza …dar de fapt a fost inceputul celei mai lungi perioade de boom pe piata bursiera & pe main street
12.1.2009, 11:29 am
Foarte bun articol.
12.1.2009, 11:35 am
@dana: multumesc
12.1.2009, 11:41 am
Criza din 1929-1933 a fost produsa de FED care, in 1933 au rezolvat-o intr-un mod incredibil: au confiscat tot aurul populatiei pentru a constru rezerva de aur a SUA iar cei care se opuneau erau amenintati cu 10 ani de puscarie.
Dupca ce FED a strans tot aurul din America, au inceput sa bata moneda fara acoperire. Sistemul s-a imputzit o data cu trecerea timpului. S-a batut moneda fara acoperire de atunci pana in ziua de astazi.
Solutie nu prea exista pentru criza din ziua de astazi, chiar daca auzim, vedem sau citim diverse stiri cu planuri de salvare.
SUA este vinovata pentru criza mondiala.
12.1.2009, 11:43 am
[...] cum s-a ajuns in SUA la Marea criza din anii 30, ca si despre similitudinile cu Romania puteti citi aici. "Anii `20 au reprezentat pentru americani o perioada de consum feroce. Americanii cumparau [...]
12.1.2009, 12:16 pm
citarea referintelor ar fi fost utila
12.1.2009, 12:21 pm
Faina scriere, si mai ales clara – poate fi inteles si de cineva care nu are tangente cu lumea economica (eu).
12.1.2009, 12:23 pm
@LJ – am folosit date oficiale luate de pe siteurile institutelor de profil dar am notat sugestia ta si pe viitor o sa mentionez bibliografia in cazul unor asemenea articole
12.1.2009, 12:29 pm
Foarte fain articolul. Multumesc, am aflat multe.
O rugaminte. Chiar vorbeam cu un prieten zilele trecute si ma plingeam ca nu poate nimeni sa imi explice, cu un limbaj comun (deci adresat nespecialistului) actuala criza. Asa ca rugamintea mea ar fi ca, daca ai timp, sa scrii si despre asta. In cazul in care deja ai scris, imi poti da link-ul? Multumesc.
12.1.2009, 12:31 pm
@Andruska: am inceput sa lucrez la un asemenea articol, sper sa fie gata saptamana viitoare. Multumesc pentru vizita.
12.1.2009, 12:35 pm
Excelent articolul! Felicitari!
12.1.2009, 12:38 pm
multumesc, dar astept si critici
12.1.2009, 12:43 pm
Din pacate istoria a aratat ca dupa o criza economica, este foarte posibil sa izbucneasca un razboi, nu neaparat, dar nici imposibil ! Lucrurile ulterior se vor aseza pe noi baze (daca ratiunea va invinge); sa nu uitam ca dupa criza din ’29 omenirea s-a “batut” tot cu arme conventionale…Care ar fi scenariul in acest caz !
China ar fi primul pericol (cel galben, de care spun multi) dar si Rusia (ce mai fac ei cu resursele, daca se “diminueaza” interesul) ?
@Khris : actual si documentat articol, mi-a placut !
12.1.2009, 12:44 pm
De fapt multe sunt greseli aici, Problema a fost inflatia extraordinara generata de FED pentru a sustina deflatia din UK provocata de incompentanta lui Churchill.
1. Cresterea numarul investitorilor: din cauza banilor ieftini mai multi investitori si-au permis sa concureze, si nu intotdeauna cei mai buni.
2. Cresterea ratei de economisire: de fapt s-a inregistrat cea mai mica rata de economisire din istorie pana atunci, doar in azi se mai poate compara. Insa din cauza politicii inflationiste a FED si cum se cerea o rezerva de doar 3% s-a creat impresia unei cantitati mari de economii.
3. Politica banilor ieftini: corect.
4. Investitiile companiilor au creat supraproductie: de fapt este o consecinta a inflatiei. Rata de economisire este un indicator a ratei de consum in viitor. Un om nu economiseste de dragul de a economisi exceptand cazul in care il cheama Hagi Tudose. Creditul mai ieftin decat era normal a generat o evaluare eronata a consumului pe viitor ceea ce a dus la o supraproductie in indistriile cu capital intensiv, gen sectorul minier si producatorii de otel. S-a vazut asta prin scaderea cu 80% a industriei, si doar 40% a sectorului de retail.
5. Lipsa reglementarilor privitoare la activitatea bursiera: lipsa reglementarilor nu a fost problema, cat aceasi inflatie care a dus la mai multi bani care vanau acelasi numar de oportunitati si care a dus la ceea ce a dus. Interzicerea mecanismului de short a dus la o scaderea si mai accentuata a peitei, lipsind-o de lichiditati.
6. Psihoza consumului: nu cred ca are rost sa detaliem.
12.1.2009, 1:12 pm
Excelenta scriere dar, ar fi interesanta completarea palierului economic al crizei cu cel moral. Mai exact, daca dupa criza s-a schimbat ceva in comportamentul moral al populatiei sau al politicienilor
Multumesc
12.1.2009, 1:33 pm
Si criza din 37 si cea de acum sunt oarecum “create” de FED cu ajutor politic.
Din Ianuarie 2001 , de cand Bush a ajuns la putere rata FED a scazut CONTINUU pana la 1% in 2003. Asta se traduce intro cantitate imensa de bani in economie, care duce la problemele mentionate mai sus.
12.1.2009, 1:48 pm
@Orfeu: teoriile legate de cauzele marii crize sunt atat de multe si atat de diferite incat nimeni nu poate spune cu certitudine ca are 100% dreptate. Argumentele tale sunt ok, insa nu le contrazic pe ale mele.
@Andrei: merci de sugestie, o sa ma gandesc la propunerea ta
@Dani: acum, pentru a combate criza, toate bancile centrale ieftinesc banii iar acest lucru poate duce in urmatorii ani la o noua supraevaluare a activelor. Sunt curios cum o sa actioneze FED de acum incolo, avand in vedere ca rata dobanzii este practic 0
12.1.2009, 2:01 pm
quote: “In cifre absolute insa, pierderile de acum sunt mult mai mari avand in vedere ca in perioada 1929-33, o scadere a bursei cu 80% a dus la pierderi de zeci de miliarde de dolari in timp ce acum, o scadere de doar 40% a DJIA a dus la pierderi de mii de miliarde.”
dar nici dolarul din 1029 nu era acelasi cu dolarul din 2009….comparatia in valori absolute (miliarde usd )e irelevanta…
12.1.2009, 2:08 pm
@cris: corect, dar indiferent cum calculezi, in cifre absolute pierderile de acum sunt mai mari decat cele din urma cu 80 de ani.
Insa, comparatia procentelor cu care au scazut diversi indicatori economici mi se pare mai relevanta.
12.1.2009, 2:20 pm
La fel ca in 1929, si acum criza este provocata tot de Fed prin poliica banilor ieftini. In anii “20 inflatia creata de Fed prin cresterea imensa a masei monetare s-a repercutat in special asupra pietei de valori, prin cresterea acesteia la niveluri de nesustinut, si , in mai mica masura asupra pietei imobiliare. in anii 2000 inflatia lui Greenspan s-a repercutat in special asupra pietei imobiliare, ajutata si de politicile guvernamentale de incurajare a creditarii celor care nu-si puteau permite sa cumpere case. prin urmare atat atunci cat si acum criza nu a fost generata de esecurile pietei libere, ci de interventionismul guvernamental. Prin urmare din toate cauzele prezentate in articol numai una este valida respectiv politica banilor ieftini ” easy money “. toate celelalte decurg din aceasta. fara aceasta nu ar fi fost generate cresteri atat de mari ale investitiilorf la bursa, ale investitiilor companiiilor, ale consumului personal al indivizilor etc. de fapt toate acestea au avut loc la niveluri ale ratei dobanzii artificial scazute, niveluri la care ele apareau ca fiind rationale pentru investitori si pentru companii. nici un fel de reglementare a pietei de capital sau imobiliare nu ar fi putut impiedica acest proces atata vreme cat la ratele artificial de scazute ale dobanzii multe investitii para ca fiind profitabile in vreme ce ele nu sunt , fapt relevat odata cu cresterea dobanzilor.
este de remarcat ca din cronologia crizei a fost omis poate cel mai important act, cel care a dus la dezintegrarea comertului international, respectiv Smoot-Hawley Tariff care a impus bariere vamale uriase pentru produsele importate in USA si a condus la masuri similare din partea celorlalte tari.
In ceea ce priveste “beneficiile” New Deal-ului tot ce se poate spune este ca acesta a impiedicat constant revenirea economiei printr-o intreaga serie de masuri socialiste precum National Recovery Act, Agricultural Adjustment Act, Wagoner Act etc. pentru o analiza detaliata a ” binefacerilor” New Deal-ului vezi link-ul urmator: http://fee.org/library/books/great-myths-of-the-great-depression/
12.1.2009, 3:00 pm
[...] ajuns in SUA la Marea criza din anii '30, ca si despre similitudinile cu Romania puteti citi aici. "Anii '20 au reprezentat pentru americani o perioada de consum feroce. Americanii [...]
12.1.2009, 3:05 pm
Argumentele mele contrazic de fapt toate argumentele tale, exceptand politica banilor ieftini. Mai sunt multe de zis, inclusiv politica monetara care, la sfatul lui Irvine Fisher, targeta stabilitatea preturilor, ceea ce ignora tocmai rolul preturilor pe piata, anume sa indice unde sunt plusuri si minusuri de produse si astfel capitalul sa se poate realoca (nu instant!!). Tot acest articol indica consecintele drept cauze si cauzele nu sunt deloc precizate.
Exista o singura cauza a Marii Crize economice si anume politca interventionista masiva a lui Hoover si continuarea ei de catre FDR. Fara aceasta ar fi fost doar o recesiune, poate ceva mai crunta, dar in nici in caz dezastrul care a urmat.
12.1.2009, 3:05 pm
Articolul reprezinta in sine o initiativa laudabila DAR exista mai multe aspecte care au fost preluate ca fapte isorice general acceptate fara a fi prezentata si varianta neoficiala, pe care, personal, o consider mai aproape de adevar. In primul rand toate cauzele enumerate se incadreaza in viziunea keynesista asupra ciclurilor economice. La fel si solutiile adoptate la vremea respectiva, care au fost, in mare, exprimarea ideilor curentului keynesist privind arbitrajul inflatie-somaj si au corespuns dorintei marilor bancheri si industriasi. In opinia mea, care corespunde ideilor economistilor austrieci si scolii de la Chicago, problemele recesiunii inevitabile inceputa in 1929 au fost agravate de interventia iresponsabila a Guvernului SUA si a Fed. Manipularea masei monetare care avea ca obiectiv initial asigurarea elasticitatii economiei s-a transformat intr-o politica de crestere neintrerupta, fara discernamant, a cantitatii de bani – viziunea monetarista. Numeroase carteluri s-au format atunci sub obladuirea guvernului federal, iar Constitutia SUA si dreptul la libertate economica al cetatenilor a fost calcat in picioare prin confiscarea aurului de catre Roosvelt. Acest proces de autodevorare se petrece si in prezent prin politicile inflationiste practicate de Fed. Diferenta intre ce s-a intamplat atunci si ce se intampla acum este insa foarte mare, in sens negativ. Acum SUA sunt cel mai mare datornic al planetei. Balanta comerciala arata foarte urat, iar preturile activelor imobiliare au reprezentat cel mai mare bubble din instoria omenirii (Peter Schiff – Crash Proof). Efectele scaderii (relativ usoare raportate la dimensiunea bubble-ului) ale preturilor din real estate au insemnat un soc financiar incredibil: tot ce inseamna sub-prime nu mai valoreaza doi bani iar imprumuturile prime securitizate de Fannie Mae si Freddie Mac le-au adus in stare de insolventa dupa depasirea de 5% credite neperformante. Acum situatia pare, din pacate,fara scapare. Avem in fata doua posibilitati: acceptarea recesiunii si o perioada cu somaj ridicat si venituri scazute DAR si cu preturi in scadere SAU (varianta implementata in prezent) accelerarea proceselor inflationiste pentru sustinerea consumului (considerat mai nou motor al economiei) irational si sa ne rugam sa nu avem recesiune cu hiperinflatie. Aud tot mai multe voci, mai ales in presa noastra slab pregatita, care au devenit analisti economici peste noapte, tanguindu-se ca de ce s-a oprit creditarea si ca fara consum se duce de rapa economia. Ii rog sa se intereseze de trei informatii: legea lui Say, supply side economics si ce au insemnat pentru UK reformele lui Margaret Thatcher. Poate ar fi bine sa mai scrieti un articol pe aceasta tema dar sa prezentati si varianta aceasta privind cauzele crizei/crizelor. Va multumesc
12.1.2009, 3:15 pm
Inca ceva: am vazut si ceva bun in aceasta criza. Nu credeam ca o sa ajung sa spun ca romanii sunt mai buni la ceva decat americanii DAR trebuie sa remarc diferenta importanta intre Helicopter Ben (Bernanke) si Mugur Isarescu.
Ben Bernanke: trebuie aruncati bani din elicopter (de unde si porecla)
Mugur Isarescu: este nevoie de o ajustare
Ben Bernanke: dobanda la dolar 0.25%
Mugur Isarescu: dobanda la lei 10.25%
in conditiile unei asemanari izbitoare intre structura economiei romanesti si cea a economiei americane (consum irational pe credit, bubble imobiliar, deficite uriase, crestere economica bazata pe constructii etc.) ramane de vazut cine a avut o politica mai buna. Daca n-ar fi decalajul imens se infrastructura si dezvoltare tehnologica, cred ca Isarescu ar fi un pariu bun…
12.1.2009, 3:29 pm
@orfeu: cu alte cuvinte, Hoover si FDR ar fi trebuit sa lase economia sa se regleze de la sine. Daca ar fi facut asta, criza ar fi avut efecte si mai mari in faza initiala. Poate ar fi fost mai bine sa nu intervina, insa cu o productie industriala injumatatita, o rata a somajului de 25% si un sistem bancar complet paralizat, te mai gandesti daca intervii sau nu. Cred ca si Obama are acum aceeasi dilema, numai ca prin salvarea AIG, Fannie&Freddie si al altor companii, guvernul SUA a deschis cutia Pandorei iar acum nu mai poate da inapoi.
@nashul: au fost scrise zeci, poate sute de carti pe marginea subiectului si va dati seama ca in acest articol nu am putut nici pe departe cuprinde/mentiona toate teoriile care au fost emise pe marginea subiectului. Insa comentariul dv este unul foarte pertinent. La fel si cel al lui orfeu.
12.1.2009, 3:49 pm
@Khris: nu am criticat continutul articolului si, ma repet, consider extrem de utila orice initiativa care incearca sa prezinte criza economica din 29-33 intr-o analiza comparativa cu situatia actuala. Cred, insa, ca pentru rigurozitatea analizei este necesara o pozitie neutra care sa prezinte viziunile ambelor mari curente de gandire economica: (neo)keynesista si (neo)liberala. eu am postat doar pentru a sprijini opinia lui orfeu, e adevarat putin radicala dar in general corecta, si pentru a echilibra balanta in dezbatere. in rest, felicitari!
12.1.2009, 3:56 pm
@nashul: dupa cum am spus, ati postat un comentariu foarte pertinent. Incurajez criticile bazate pe argumente iar targetul meu este sa fiu citit in primul rand de catre cei mai destepti/competenti decat mine. Va mai astept.
12.1.2009, 4:51 pm
@khris:
De fapt daca nu se intervenea nu s-a fi ajuns la 25-30% somaj, deoarece cand s-a ajuns la acest nivel, masurile erau deja de ceva vreme in vigoare.
Cand somajul a inceput sa creasca si bancile dadeau semene de faliment s-au luat multe masuri gresite: s-a militat pentru pastrarea salariile sus (ceea ce a dus la concedieri si inchideri de fabrici), de asemenea unele masuri au dus la eliminarea minoritatilor de pe piata muncii (aici intra si salariul minim pe economie). Bancile erau falimentare fiindca nu li s-a permis sa lichideze (adica sa vanda casele datornicilor, ceea ce nu prea incurajeaza sa se dea noi credite, cand sti ca un contract nu va fi onorat) sau sa se diversifice (Canada a avut o criza de o amplitudine similara, dar a avut un singur faliment bancar). Toate aceste masuri au dus la un somaj si mai ridicat. Daca se urmareste cronologia, iadul s-a declansat abia din 1931, adica la 2 ani dupa ce se estimeaza inceputul. Daca se compara cu recesiunea din 1921, aceasta s-a terminat in 1922, in conditiile in care inceputurile au fost mult mai crunte decat cele din 1929 (in 1930 somajul inca era de 9%, comparativ cu maximul de 12% atins in criza din 1921) si bursa a fost departe de a fi avut fluctuatile din 1929-1932.
De fapt lichidarea rapida din 1921, ajustarea salariilor la preturile mai scazute a dus la revenirea rapida, in timp ce lupta lui Hoover si FDR cu scaderea preturilor ceea ce a dus la disparitiei pietei pentru produsele americane (devenite astfel prea scumpe chiar si pentru americani), plus masuri protectioniste care au dus la masuri asemanatoare ale celorlalte tari (desi exporturile americane erau doar 6% din PIB, in concluzie catastrofa este in mare masura pur americana) a tot taraganat ajustarea si a facut tot mai grava lichidarea ceea ce a dus si mai mult presiune pe amanare pana in 1937 cand a reiesit ca somajul era mai grav ca 1933, plus un mediu de afaceri apatic si lipsit de orice incredere in autoritati.
12.1.2009, 4:56 pm
@orfeu: ma bucur sa vad ca citind comentariile, vizitatorii afla mai multe despre criza din 29-33 decat citind articolul
12.1.2009, 5:00 pm
Sunt curios, Chris, daca filmul de mai jos prezinta o chestie reala sau ireala sau juma juma. Merci pentru articol, foarte util.
http://video.google.com/videoplay?docid=-9050474362583451279
12.1.2009, 6:27 pm
bun articolul
atunci se murea de foame din cauza crizei
acum toata lumea cere salarii mai mari tot din cauza crizei
nici crizele nu mai sunt ce erau odata
12.1.2009, 7:53 pm
Ar fi indicat sa dai si referintele surselor de informatie. Ai folosit multe date, iar anumite concluzi nu sint bazate pe surse concrete si credibile, cum ar fi: “cresterea ratei de economisire”, “politica banilor ieftini”, “supraproductie”, etc. Diferenta intre o sursa concreta si o presupunere este f importanta. Daca analiza este scrisa doar ca sa primese un raspuns de apreciere, atunci sursele nu conteaza.
In mare, chiar daca logica analizei face sense, ideile presentate trebuie sa aiba o baza existentiala, si sa fie cu referinta la anumite surce credibile.
Numai o idee…
12.1.2009, 8:03 pm
Un articol documentat si, deci, interesant. Totusi, nu pot sa nu remarc faptul ca, in cea mai pura traditie romaneasca de a vedea tot raul la noi, se spune ca situatia din anii 29 ar trebui recunoscuta in situatia de la noi! Ca si cum, in Romania s-ar fi generat actuala criza, ca si cum aici s-ar fi facut cele mai mari imprumuturi fara acoperire din lume, ca si cum la nou oamenii, economisind, au investit nemasurat in bursa, etc. Sa fim seriosi. Toate astea si inca multe altele s-au petrecut tot in SUA.
Iar cauza tutror relelor vine de la proasta fundamentare a bursei, care genereaza capitaluri fara acoperire reala. Banii care circula prin bursa sunt bani fictivi, care nu exista nici fizic, nici nu au o baza in bunurile produse.
Iesirea din criza poate fi facuta doar urmand masurile lui Franklin D. Roosevelt, ale lui Hitler, adica, oricat ar parea de curios, prin masuri de stanga-investitii pentru popor, volkswagen, etc. care dau oamenilor de lucru si le asigura banii cu care sa creasca consumul. Prin economisire sau RRR (recuperare-refolosire-reutilizare) ingheata toata productia.
In plus, economia este departe de a fi o stiinta. Daca stiintele exacte ar fi la nivelul teoretic al economiei, navele lansate in jurul Pamantului ar ajunge la mama dracului, medicamentele ar aparea in mod abslut aleatoriu, iar viata noastra ar fi supusa in masura totala incertitudinii.
12.1.2009, 8:52 pm
@Dan: am raspuns mai sus unui comentariu asemanator
@ Doru: In RO, cresterea creditarii cu ritmuri complet nesustenabile a dus la o dezvoltare a activitatii economice bazata in primul rand pe consum iar acum se vede ca in lipsa creditarii, nu exista nici consum. Situatia este oarecum similara cu ceea ce s-a intamplat in SUA.
Exceptand tranzactiile in marja, banii care se ruleaza la bursa nu sunt fictivi ci reprezinta valoarea pe care piata o acorda companiilor listate.
12.1.2009, 10:12 pm
Articolul e foarte fain ! Pentru mine si pentru cei care vor sa inteleaga in cuvinte simple …ceea ce a cauzat criza ….cea mai la indemana explicatie , este zicala : ” Intinde-te numai cat ti-e plapuma” , pe care n-a bagat-o nimeni in seama ,nici americani , nici romani, nici …, nici …, fapt incurajat in mod “pervers” de mediul finaniciar ( aici incluzand banci , burse , fonduri etc, etc ) … ! Cititi si articolul foarte interesant de pe linkul :http://www.economice.ro/investitii/consumatorul-modern/ , si incercati sa va raportati propria mentalitate, la “filozofia de cumparator ” a omului contemporan ! …. In afara de asta …suntem atat de “globali” …, incat interesele, atitudinile , mentalitatile , greselile si succesele din domeniile macroeconomice de pe Terra , ne influenteaza pe fiecare dintre noi insine , ca persoane individuale ! Sunt curios cum vom depasi criza !
13.1.2009, 4:25 am
[...] Criza a mai fost odata… – Mai tare ca sabia lui Zorro (santier in lucru) – Un caine cel putin ciudat (daca nu chiar [...]
13.1.2009, 10:22 am
Din pacate istoria, economica sau de orice alt fel, ramine o stiinta inexacta. Pentru ca nu se poate repeta in mod stiintific experimentul. Sint convins ca exista multe teorii legate de vechea criza si , inca si mai multe, incercari de a raspunde noii crize urmind acele teorii. Khris, merci pentru “the facts”. Probabil nu sint toate, probabil nu toate sint corecte, dar sint mai multe decit am avut pina acum. La fel si celor care au comentat ulterior.
Dupa cum zicea cineva ceva mai sus, ceea ce ati combatut voi este aspectul tehnic economic al crizelor. Dincolo de el, poate mult mai puternic, este aspectul moral/psihologic. Daca ma intrebi pe mine, criza din ’30 este rezultatul Prohibitiei. Care, la rindul ei, are ca baza o presiune foarte puternica din partea anumitor curente religioase asupra statului si politicii lui. Nu dezvolt, e o poveste lunga. Cert este ca aceasta incercare de “puritanizare” a Americii, in acel moment, mai ales in zona urbana din Nord, a esuat si efectul a fost exact pe dos: consumism, imbogatire, individualism feroce.
Dupa mine, New Deal, mai ales ca a fost confuntat si cu WWII ulterior si a ajuns sa’i fie confundate mizele, a lasat o problema nerezolvata. Bine sau rau, eficient sau dezastruos, New Deal rezolva, din pacate, doar problema tehnica. Mentalitatea nu s’a schimbat, tendinta de rasfat a ramas aceeasi. Cred ca noua criza nu este nimic altceva decit reculul aceleia din 30. Observ ca multi tind sa le disocieze, cel mult le compara. Eu cred ca este vorba de una si aceeasi criza cu un oarecare timp de respiro intre cele doua faze (si probabil comunismul, nazismul si WWII au contribuit din plin la crearea acestei impresii de stabilitate).
Despre o potentiala solutie in ceea ce priveste aspectul moral/psihologic, fara a avea pretentia de documentare si tonul articolului lui Khris, da’ti un click pe nume si va duce link’ul direct acolo (“Frustrarea si programul politic” este numele articolului).
13.1.2009, 10:52 am
BUNA DIMINEATA !
Ben Shalom Bernanke:
“ Referitor la MAREA CRIZA, aveti dreptate , noi am facut-o . Ne pare rau .
Oare ?
In 1895 componenta franceza a familiei Rothschilds devine interesata in cumpararea minelor Anaconda , achizitionand un sfert din ea . Si nu era singura pe lista . La sfarsitul anilor 1890 familia controla deja peste 40 % din intreaga productie mondiala de cupru . Rolul lor in Anaconda a fost insa scurt , in 1899 predand stafeta familiei prietene Rockefeller care au creat din ea gigantul Amalgamated Copper Mining Company , una din cele mai mari trusturi de la inceputul secolului 20 . Intreaga compania a fost insa cumparata printr-un artificiu financiar de catre Henry H. Rogers ( prietenul si partenerul de afaceri al lui John D. Rockefeller ) impreuna cu William Rockefeller cu implicarea National City Bank of New York . Pana in 1915 reuseste sa incorporeze toate rivalele din zona , dupa care isi reschimba denumirea in Anaconda .
Industria cuprului era extrem de profitabila prin pretul ridicat artificial in conditiile in care incepuse electrificarea . In anii 1920 profitul companiei atinsese maximul , extinzandu-se si in industria de mangan , zinc , aluminiu .
In 1922 achizitioneaza operatiunile miniere din Chile ( Chuquicamata , cea mai mare din lume ) si Mexic , aducand doua treimi din toate profiturile companiei .
In 1928 insa , Rockefeller incepe crearea dezastrului care a atins in 1929 apogeul .
INTREBARE PENTRU CITITORI : CE ANUME AU FACUT ?
David Rockefeller :
„Tot ce avem nevoie este o criza majora, iar natiunile vor accepta Noua Ordine Mondiala „
Evenimentele recente din domeniul financiar – bancar impun reconsiderarea a ceea ce pana acum era simplist etichetat ca teoria conspiratiei si reprezinta a doua etapa majora ( dupa masurile luate in urma evenimentelor din 11.09.2001 ) din ultimul capitol al edificarii societatii de tip Big Brother planetar .
Inca de acum un an semnalam cu obstinatie ca urmeaza o MEGA CRIZA formata dintr-un cumul de crize : financiar bancara , petroliera , alimentara , miscari de strada , razboi mondial , implanturi cu microcipuri .
Iata ca anul trecut primele doua au „ explodat „ , urmeaza a treia si in 1-2 ani restul . De ce ? Pentru oferirea „ solutiei „ : GUVERN MONDIAL .
Reiau cele mai importante fraze dintr-o foarte importanta declaratie a guvernatorului Bancii Nationale :
“ (…) Se vorbea si atunci in 1947 despre necesitatea unei noi ordini economice, financiare internationale. Organismele financiare postbelice erau considerate demodate si imperios necesar a fi remodelate, cel putin, daca nu reformulate. (…)
Am acest dezavantaj al faptului ca… am capatat ceva experienta si, din aceasta cauza, am senzatia de deja-vu. Nu pot sa scap de ideea de ciclicitate. Si instinctiv, cand aud formulari despre “o NOUA ORDINE MONDIALA †sau unele chiar mai putin radicale, de tipul: “lumea nu va mai fi cum a fost“ sau declaratii relativ belicoase, de tipul celei formulate de Ministrul de Finante german – care vorbea despre “criza sistemului anglo-saxon†si ca… “America va plati pentru aceasta criza†– ei, va spuneam, datorita experientei si senzatiei de deja-vu, tind sa dau fluiditate intregului proces. Lumea nu va mai fi cum a fost, pentru ca se schimba, asa cum s-a schimbat si atunci; nu prea stim ce se va intampla. S-ar putea, intr-adevar, sa fim la sfarsitul unei epoci mai indelungate si [la] inceputul alteia. (…) Exista intr-adevar ceva ce va schimba definitiv lumea. Si acest ceva s-a întâmplat în America. (…) â€.
Mai vorbeste dansul despre ciclurile lungi de aproximativ 100 de ani , amintind de cel inceput cu batalia de la Waterloo ( 1815 ) ce a durat pana la primul razboi mondial ( 1914 ) , cand a inceput altul , ce se va incheia curand . Recunostea ca anumite cercuri chiar se pregatesc de celebrarea inceputului acestei prime conflagratii .
Guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei stie ce spune dar consider ca nu spune tot ceea ce stie . Este singurul roman membru al Comisiei Trilaterale si cea mai „ longeviva „ personalitate intr-o functie importanta din Romania .
Si iata ca de saptamani oficialitatile occidentale au ajuns sa invoce din ce in ce mai pe fata necesitatea unui Guvern Mondial salvator …
13.1.2009, 12:00 pm
[...] 11:00 Nu putem bate campii aiurea vorbind despre vremurile gri pe care le traim daca nu stim de marea criza economica din [...]
13.1.2009, 12:45 pm
Foarte bun articolul, prezentare de manual.
13.1.2009, 6:33 pm
[...] Este adevarat doar ca este prima criza pe care o traieste generatia noastra in Romania. Am gasit aici un material foarte interesant, cu date documentate, despre criza mondiala din perioada interbelica [...]
13.1.2009, 11:19 pm
Mi-a placut foarte mult articolul. Felicitari!
P.S. As aprecia sa lasi feed-ul complet.
14.1.2009, 12:52 am
O singura observatie: piata, in sensul adevarat al cuvantului, nu mai exista, cel putin de la acordul de la Bretton-Woods, cand dolarul a inlocuit aurul ca moneda de schimb. Interventiile masive ale statului in economie au inceput din momentul in care au inceput investitiile statului american pentru rezolvarea crizei, la inceputurile presedintiei lui Roosevelt (4 mandate, unic in istoria SUA!). Daca imi amintesc bine, in anii 1936 Anglia a renuntat la acoperirea in aur. de atunci capitalurile de la bursa au inceput sa nu mai fie acoperite in moneda reala.
14.1.2009, 12:54 am
Mi-ar fi placut sa vad si niste referinte la Friedman, Keynes, laissez-faire, colectivism, redistribuirea veniturilor, etc. De asemenea, ar fi fost instructive mai multe date legate de falimentele bancare din Marea Depresie. Chiar daca prezinti multe date dar putine interpretari / concluzii, articolul este oricum, mult peste nivelul mediu al articolelor din blogo.ro-oaie.
In cazul in care vei intrepreta mai pe larg datele, ar fi bine – zic eu – sa mentionezi ca exista, in linii mari, doua moduri de a privi problema, chiar daca tu, probabil, vei adopta unul singur dintre ele. De asemenea, poate ar fi util sa clarifici ca nu-i o problema uzul creditul in sine – acesta este o unealta sine qua non intr-o economie – ci, abuzul sau.
14.1.2009, 12:55 am
apropo, leverage se traduce in ro cu “marja”?
14.1.2009, 1:10 am
Zamolxis: dupa cum vezi, desi extrem de lung pentru un blog, articolul nu cuprinde nici pe departe toate informatiile care ar fi putut fi scrise pe marginea subiectului. Am dorit in primul rand sa spun ce s-a intamplat: fapte si cifre, nu interpretari sau teorii.
Zilele acestea voi incepe documentarea pentru un articol asemanator legat de actuala criza, articol pe care sper sa il public peste doua saptamani. O sa tin cont de toate comentariile de mai sus.
14.1.2009, 1:29 am
economia evolueaza in cicluri. exista perioade de crestere si perioade de scadere. ceea ce traim acum este pana la urma o evolutie normala. dupa perioada de recesiune se va instala iarasi un nou ciclu de crestere care va aduce prosperitate.
daca e sa gandim la rece si sa incercam sa ne pastram optimismul, perioada nefasta de acum e un fel de ‘medic’: corecteaza excesele create si realizeaza o selectie naturala in care doar cei puternici, eficienti si competenti rezista.
e greu insa sa ne pastram gandirea “la rece” cand suntem afectati in mod direct sau indirect de criza economica.
un lucru este cert: ce nu te omoara te face mai puternic. economia globala va depasi la un moment dat aceasta perioada dificila, iar lectiile care vor fi invatate vor sta la baza unui ciclu de crestere economica mai sanatoasa.